Ce bine era… dar poate nu e prea târziu să-ți repari căsnicia

Ce ușor era nu în urmă cu multă vreme, nu? Terminați programul la serviciu, vă întâlneați acasă sau în oraș. Dacă acasă nu aveaţi chef de gătit, ori comandați ceva, ori ieşeaţi la un restaurant. Of… ce bine era!

Ce bine era în diminețile de week-end când vă trezeaţi la orice oră! Ce bine era să mai leneviţi printre aşternuturi sau să hotărâţi că nu coborâți din pat toată ziua!

Ce bine era atunci când vă savuraţi cafeaua ore în şir în faţa televizorului, sorbindu-vă din priviri, lenevind pe canapea până la amiază.

Ce bine era să puteți pleca oricând, oriunde și la orice oră, indiferent de anotimp!

Ce bine era să stați în club până dimineața și apoi, la răsărit, să rupeți o shaorma, așa… de poftă și apoi să plecați spre casă fericiți la gândul că a doua zi nu vă va deranja nimeni.

Ce bine era să faceți sex oricând, oriunde, oricât.

Of… ce bine era…

Îți sună cunoscut?

Și acum e bine, ar trebui să fie cel mai bine din lume, sunteți trei, poate patru, dar parcă, uneori simțiți lipsa vremurilor trecute. Acum vă treziţi noaptea sau cu noaptea în cap. Nu vă mai permiteți luxul de a pierde nopţi aiurea sau dimineţi prelungite. Mâncare în oraș? Ce vis frumos… Acum, pentru cel sau cei mici, trebuie să gătiţi indiferent de situație. Sunt prea mici… Sex? Ce istorie frumoasă ați scris împreună…

Da, ție îți sună textul ăsta mai tare, bărbate. Știi de ce?

Situația s-a schimbat radical de când a venit cel mic. Tot ce am scris mai sus în rubrica „ce bine era” îți lipsește. Știu, îmi lipsește și mie. Cum mama e vioara întâi în ceea ce-i privește pe copiii noștri, e normal ca ea să fie mult mai solicitată.

Acum nu vă mai întâlniți în oraș să mâncați unde apucaţi, să petreceţi timp prin restaurante. Acum tu vii acasă și ea e acolo, găteşte sau îți pune masa în timp ce îl și schimbă pe cel mic, îi dă să mănânce, se joacă cu el sau mai adună lucruri de prin casă în timp ce mașina de spălat duduie. Acum nu vă mai permiteți luxul să vedeți un film împreună până târziu în noapte. Riști să îl vezi singur pentru că ea, epuizată, adoarme lângă tine, la generic…

Miroase a mâncare mai mereu. Normal, găteşte. Părul îi miroase a chiftele de peşte și bluza a supă de carne. Manichiura nu o mai are impecabilă, la coafor n-a mai dat de ceva vreme și pe tocuri nu ai mai văzut-o de ai şi uitat cum arăta.

Vrei să faci sex. Ți-ai luat gândul de la ieşirile în club, plecările spontane la mare sau la munte. Ți-ai luat gândul de la ele, dar la sex nu vrei să renunți. NORMAL CĂ NU! Dar ce să vezi că, după un duş făcut în grabă, se bagă în aşternuturi lângă tine și, până să o iei în brațe și să o săruţi, adoarme buştean. Uneori ai impresia că adoarme în picaj. Rămâi cu bluza umflată. O zi, două, trei, cinci, cincisprezece.

Știe că îți lipsește sexul. Îi lipsește și ei, dar oboseala acumulată își spune cuvântul. Tu te frustrezi, aveți discuții, ea își cere iertare și îți promite că fix în seara aceea îți va reîmprospăta memoria de cum se face sex de calitate. Se pregătește pentru tine, își dă cu parfum și te înnebunește. Se întâmplă, faceți dragoste. E minunat!!! Tu… ai mai vrea. Ea… adoarme.

Se întâmplă asta în multe case. Se întâmplă des și poate chiar și tu ai trecut prin asta. Probabil problema s-a rezolvat și probabil sunteți ok. Poate nu…

Pentru cei care se încadrează la categoria „poate nu”, am un sfat: nu te îndepărta de soția ta. Nu te „reorienta” spre colegele acelea singure, sexy şi super aranjate pe care le vezi zi de zi la muncă. Îţi va părea rău.

Nu ar fi mai bine să te implici mai mult? Să vă împărţiţi cumva în toate treburile pe care le aveți de făcut? Poate, dacă ai prelua și tu din tot ceea ce face ea pentru tine, pentru voi, ați ajunge la un echilibru.

Poate așa frustrările voastre dispar. Cum îţi spuneam: sunt sigur că şi ei îi lipsesc multe… Nu eşti singurul frustrat… Poate așa problemele se rezolvă, poate așa vă regăsiţi și puteți să mai ştergeţi puncte din lista rubricii „Ce bine era”. Poate aşa nu veţi cunoaşte ce înseamnă cu adevărat cuvintele: „e prea târziu să mai reparăm ceva între noi”.