Încă îmi amintesc cu groază, dar și umor, ziua de naștere a soției dintr-un an. Ea este născută în aprilie și cu ceva timp înainte am mers să-i caut un cadou demn de pretențiile și mofturile ei, dar și de rangul meu de bărbat bine. Recunosc sincer, îmi place mai mult să vând decât să cumpăr și, ca oricare om normal la cap, detest cumpărăturile sau cum se mai zice printre domnișoare – shoppingul. Dar ce nu face un soț pentru a-și ferici nevasta sau pentru a avea liniște în casă? Își ia sacoșa și o taie prin magazine.

         Știu că ploua foarte tare, iar la ce an secetos am avut, sigur a fost singura ploaie din acea primăvară. Nervos din trafic și cu vizibilitate scăzută, am ratat intrarea în parcarea subterană și am decis să las mașina în exterior. Cât de rău poate fi? Vă zic eu: fooaaarte rău! Umbrelă evident că nu aveam, loc de parcare aproape de intrare nu am prins, așa că, până am ajuns eram frate cu Moș Neptun și toată gașca lui de fete subacvatice. Eram atât de ud că lăsam bălți pe unde treceam, atât de ud că cei de la mall au chemat mașinuța aia de spală holurile să adune apa după mine. Era decentă, nu intra și în magazine, dar cum ieșeam dintr-unul și mă îndreptam spre altul, mopul umblător după mine. Începusem să mă simt important deja și chiar îmi plăcea, dar când tocmai mă obișnuisem, a văzut altul mai plouat ca mine și m-a abandonat.

         Ud până la piele, strănutând din când în când, am tot colindat kilometri prin toate colțurile mall-ului în căutarea cadoului perfect. Când m-am decis, într-un final, ce să iau, eram uscat de mult.

Ajung acasă, cu punga ascunsă sub geacă, în caz că dau nas în nas cu soția, dar am noroc, vorbea la telefon și nici nu m-a băgat în seamă. Mă furișez în dormitor cu intenția să ascund cutia frumos ambalată în sertarul cu șosete, dar când să duc „crima” până la capăt, apare de nicăieri, fără să facă vreun zgomot și mai să-mi crape inima de spaimă, cel mai tânăr membru blond al familiei: „Tati, ce faci aici?” „Ce te furișezi așa? M-ai și speriat!” „Dar ce ascunzi acolo?”, parcă intenționat vorbea tot mai tare. Încerc să-l liniștesc ca să nu ne audă maică-sa, iar ca să obțin un armistițiu, mă mănâncă undeva, și îi spun adevarul, cu promisiunea că nu mă va da de gol.

         Da’ de unde? Parcă îl ardea limba! Se tot gudura pe lângă maică-sa, ba o iubea, ba se urca pe ea, ba o trăgea de păr și tot o „amenința”: „Eu știu ceva, dar nu-ți spun!”, mustăcind eroic spre mine cu subînțeles: „Vezi, ți-am promis că țin secretul!”

         Plecând de la această întâmplare, mi-am propus să vorbim despre copii și secretele de familie. Dacă este sau nu bine să pui pe umerii lor mici informații care aparțin adulților?

Fiecare familie are propriul mod de a-și gestiona informațiile și secretele, uneori acestea îi apropie pe membrii ei, iar alteori, dimpotrivă, înstrăinează oamenii și provoacă o mare tensiune.

         Uneori, încercarea de a ascunde informații unul față de celălalt poate avea un scop pozitiv, ca în cazul meu, când este vorba de cadourile zilelor de naștere, cele de Crăciun sau petreceri-surpriză, iar scopul lor este să bucure membrii familiei, să-i surprindă plăcut, contribuind la tradițiile acesteia.

         Dar există și secrete mai insidioase, precum adopția unui copil, încarcerarea unei rude, violența în familie, relații extraconjugale sau chiar când este vorba de bunuri materiale, cum ar fi achiziția unui imobil, despre care nu ai vrea neapărat să știe toată lumea.

Unele dintre aceste de secrete pot distruge structura calmă a familiei și sunt create din cauza sentimentelor puternice de frică sau rușine datorate încălcării regulilor și a interdicțiilor sociale. Ele sunt adesea păstrate pentru a preveni o jenă suplimentară, pentru a proteja familia de judecată și pentru a evita pedeapsa, iar dezvăluirea lor poate duce la schimbări nedorite în viață.

Am identificat 3 tipuri de secrete de familie

1. Secretele personale

Un secret personal este acela pe care o persoană îl păstrează față de restul familiei: cum ar fi, un adolescent care ascunde o relație romantică sau faptul că a început să se drogheze, sau o relație extraconjugală a unuia dintre soți. Oamenii ascund aceste situații pentru a evita consecințele și poate pentru a-i proteja pe alți membri ai familiei, fără a fi dispuși sau capabili să oprească actul în sine.

2. Secretele din interiorul familiei

Secretele interne ale unei familii implică cel puțin două persoane. De exemplu, un tată care îi spune fiicei sale adolescente că intenționează să divorțeze, dar îi cere să nu-i spună încă mamei, respectiv soției sale, despre asta. Practic, unii membri ai familiei sunt excluși.

În această poveste, fiica, care are sentimente atât față de tată, cât și față de mama ei, poate simți că își trădează mama, dacă păstrează secretul, sau își încalcă promisiunea față de tatăl ei dacă îl dezvăluie. Acest lucru declanșează un conflict de loialitate și îl poate afecta serios pe destinatarul secretului, iar pentru copii, această poziție este foarte distructivă.

3. Secrete de familie

Secretele de familie sunt informații cunoscute în familie, dar interzise celor din afară. Acestea implică de cele mai multe ori subiecte tabu, cum ar fi violența domestică, patimile nesănătoase sau închisoarea unei rude, boala mentală a unui membru al familiei sau chestii legate de ilegalități financiare. Sunt multe motive pentru păstrarea acestor secrete, majoritatea sunt invocate pentru a proteja familia.

Secretul de familie și consecințele acestuia

Când membrii familiei bănuiesc că le sunt ascunse informații importante, ei pot începe să caute răspunsuri în moduri care încalcă relațiile bune și confidențialitatea: mama citește rețelele de socializare ale fiicei sale, soțul scotocește prin telefonul soției sale etc. Relațiile sunt erodate de suspiciune. De aceea, pentru a-și salva relațiile, familiile trebuie să găsească puterea și resursele pentru a scoate secretul la lumină.

Fiecare familie are dreptul la intimitate, iar definiția confidențialității și a secretului este diferit de la o familie la alta. Pentru a păstra o informație, persoana poate trece prin multe stări, de la vinovăție până la frică, iar hormonul stresului intră în sânge. Păstrarea constantă a unui secret poate distruge încet-încet o persoană. Vă dați seama cât de greu poate fi acest lucru pentru un copil?

Copiii, secretele și consecințele lor

Înainte de a încredința unui copil un secret, vă rog mult să analizați foarte bine situația și să cântăriți atent dacă nu cumva este mai bine să nu-i spuneți nimic, dacă nu cumva dezvăluirea lui va provoca daune excesive și inutile, fără niciun beneficiu.

Orice secret este o modalitate de a te ascunde, de a fugi de responsabilitate, de consecințe sau de pedeapsă. Uneori poate fi inofensiv, cum ar fi niște bomboane sau pregătirea unei surprize, adică niște lucruri distractive care vor lăsa amintiri frumoase. Alteori, pot fi lucruri mult mai grave: încălcarea interdicțiilor, „acoperirea urmelor noastre”, iar prin tăinuirea lor, facem rău copiilor, dându-le lecții greșite.

Care ar putea fi rezultatele pe termen lung dacă îi învățăm pe copii să ascundă lucruri?

1. Minciuna este în regulă!

A ascunde adevărul atunci când suntem vinovați este la fel cu a minți. Această reticență creează un fals sentiment de securitate și modelează trăsături nesănătoase de personalitate. O minciună este o povară grea, pentru că trebuie să ne ținem de ea pentru a nu fi expuși.

Dacă învățăm un copil să fie sincer, să spună adevărul, să admită că a greșit cu ceva, de ce nu respectăm aceleași standarde? Recunoașterea greșelilor tale și a adevărului în familie poate duce la consecințe și chiar pedepse neplăcute, dar, în același timp, în felul acesta îi construiești un caracter puternic și nobil copilului tău. Când renunțăm să mințim și spunem adevărul, le dăm copiilor noștri speranță și încredere că vor face la fel.

2. Îi poți manipula pe alții pentru a te proteja!

Când un părinte îi spune unui copil „Nu-i spune mamei tale/tatălui tău”, nu face decât să-l manipuleze, abuzând de autoritatea părintească pentru a obține ceea ce-și dorește. Fără să-și dea seama de egoismul lui, copilul este de acord pentru că „tata/mama a spus asta”, dar și pentru a nu-l supăra. Astfel, îi arătăm copilului o modalitate necinstită de a-și atinge un scop – ceea ce înseamnă că poate repeta acest exemplu când va crește.

3. Subminează autoritatea celuilalt părinte

Un astfel de comportament nu numai că îl întoarce pe copil împotriva celuilalt, ci îi dezbină pe tați și pe mame. Dacă unui copil i se permite să facă ceva ce mama i-a interzis clar, el va învăța să n-o respecte.

4. Se mută responsabilitatea

Dacă un copil știe secretul pe care îl ascunzi de soțul sau soția ta – asta înseamnă că această povară a fost transferată în mod nedrept de pe umerii tăi pe umerii copilului. Dacă îi arătăm prin exemplul propriu ce este responsabilitatea, copilului îi va fi mai ușor s-o învețe.

Fiecare familie are și poate avea secretele ei față de lumea exterioară. Este limita intimității și zona privată la care are dreptul și care îi oferă siguranță și protecție. Doar că, este nedrept pentru un copil să fie pus în fața unei granițe de genul: „Asta nu ai voie să spui nimănui!”. El nu este capabil încă să facă prea clar diferența între privat și public, el nu știe ce i se poate întâmpla dacă spune, nici cât de grav poate fi. S-ar putea să nu reziste și să divulge secretul, să se simtă vinovat și să sufere mult disproporționat față de cât valorează acesta.

În concluzie, nu vă împovărați copiii cu secrete grele, în primul rând pentru că ei nu sunt de încredere și vă pot trăda, fără nicio vină de altfel, iar în al doilea rând pentru că este nedrept să le furi liniștea și pacea lor interioară. În același timp, poți începe antrenamentul cu secrete frumoase, cu darurile pentru zilele de naștere sau onomastici, care chiar dacă vor fi divulgate, nu este un capăt de țară. Dar propriile schelete cară-ți-le singur, dacă ai chef, și lasă-le copiilor tăi libertatea de a fi fericiți!