Când îmi spunea cineva că sunt destule 3 secunde de neatenţie sau că, atunci când e prea multă linişte în casă, copilul sigur face ceva rău, n-am plecat urechea. “N-are, măi, cum să fie aşa! N-are cum!” Ei bine, are cum.
Ieri stăteam liniştit la serviciu şi luam o gură de aer. Vine o colegă lângă mine şi, ştiind că am copil mic acasă, a simţit nevoia să se destăinuie. E în aceeaşi situaţie ca mine. Pe inculpatul ei îl cheamă tot George şi are 3 ani. Exact cât are şi fii-miu.
-Auzi, George? Fiul tău face chestii ciudate?
-Face, îţi dai seama. Dar la ce te referi?
-Măi, omule, ieri era o linişte totală în casă şi nu îl găseam. Ghici ce făcea?
-Ce?
-Era ascuns în bucătărie sub masă şi mânca cu nesaţ din punga de făină. Făină goală, George. Când l-am întrebat ce face mi-a răspuns senin: “o prăjitură în burtică”.
Am râs, vă daţi seama. N-aveam cum să nu râd… Pe lângă noi, s-au mai adunat colegi, toţi cu copii şi dă-i pune-te pe poveşti şi păţanii.
Ion, tată de Sasha – 2 ani
Frate, noi avem pisici. Şi na, mănâncă şi ele mâncare de pisici. Într-o zi, am rămas doar eu cu el acasă şi a început să plângă când l-am pus la masă că nu voia cu niciun chip să mănânce tocăniţa făcută de maică-sa, pe motiv că nu e bună.
El ştiţi ce voia? Mâncare de aia umedă de mâţe. A gustat el din bolul lor şi i s-a părut genială. Şi stai şi convinge-l că nu e ok, că nu e sănătoasă pentru el… Credeţi că am avut cum să îl conving? N-am avut, aşa că am sechestrat mâncarea pisicilor în balcon unde el nu prea are acces.
Victor, tată de Medeea – 3 ani şi jumătate
Medeea mea e super harnică, fraţilor. Spală vase toată ziua. Sau cel puţin asta ar face. Am zis că o lăsăm, că na… îşi dezvoltă mințiuca aceea a ei. N-a fost panică nici că a făcut toată bucătăria piscină de nu ştiu câte ori. Deloc. Ştiţi care a fost panica? Ei bine, momentul în care am văzut de ce anume voia ea să spele vase: îşi storcea buretele plin de săpun în gură. Da, mânca apă cu săpun de vase. Îi plăcea la nebunie.
Mădălin, tată de Valentin – 4 ani
De gem cu castraveţi muraţi aţi auzit? Fiul meu cred că are cel mai puternic stomac ever. Măi, poate să mănânce orice, oricând şi în orice combinaţie. Nicio treabă nu are. Chiar ieri dimineaţă mi-a zis că vrea pâine cu unt şi cu gem. I-am făcut şi l-am întrebat dacă nu cumva ar vrea şi o cană cu lapte. S-a dat jos de la masă, s-a dus la frigider şi a scos borcanul de murături: “De astea vreau!”. Am putut să îl opresc? Nope. A mâncat două felii de pâine cu unt şi gem de caise şi doi castraveţi muraţi. S-a declarat foarte încântat.
Cristina, mamă de Tudor – 3 ani
Pasiunea lui fii-miu era pământul. Zici că e Ion al lui Rebreanu. Cum ieşeam afară şi găsea nişte pământ, iarbă, pietricele, băga la ghiozdan. Mult mi-a luat să îl conving că nu e bun, că poate a trecut pe acolo un câine sau o pisică şi că poate şi-a făcut nevoile fix în locul acela. N-a contat nimic nici la noi. Să vedeţi cum a făcut când am ajuns prima oară la mare. A văzut plaja ca pe o mare oală cu sarmale, cred. A fost puţină agitaţie cu pasiunea asta a lui ciudată, sincer.
Ai voştri? Ce fac în cele trei secunde în care nu sunteți cu ochii pe ei?