Mă încearcă un dor… Măi, dar mă încearcă un dor de stau să mor de dorul ce mă-ncearcă… Așa m-am trezit eu azi de bună dimineață că aș suna la muncă și le-aş spune că-s bolnav sau înzăpezit deși n-a nins un fulg. Am deschis ochii și i-am închis rapid la loc chiar dacă al meu prinț îmi băga degetelele alea ca niște sticksuri printre gene. Pur și simplu nu aveam chef să mă dau jos din pat și gata!
Am stat eu așa puțin și m-am gândit la vremurile în care mă certam cu soaţa ziua în amiaza mare pe la 12… care dintre noi merge să facă o cafea bună. Da, atunci ne trezeam. Doamne ce dor îmi e de momentele acelea.
Și mă topesc de dorul unei zile în care să beau cafeaua aia bună făcută de soția mea și să mă instalez în fata televizorului, să îmi pornesc playstationul și să mă joc. Să mă joc orice până mi se împăienjenesc ochii de atâta joacă. Și apoi să mă îmbrac și să ies la un fotbal cu băieții. Și apoi să merg la o bere și apoi la încă o bere și apoi să văd filme până la 4 dimineața.
De asta îmi e dor de stau să mor de ce dor îmi e. Îmi trece repede, nu e panică. Mi-a trecut și azi-dimineaţă. M-am trezit, ne-am jucat, am mai stat puțin prin casă și apoi am tulit-o la muncă, dar vă zic: tentaţia de a suna să mă dau lovit a fost mare. Pe drum, doar la asta m-am gândit: la dorul ăsta nebun care m-a lovit.
Am ajuns într-un final și cât am stat cu colegii la o cafea, m-am apucat să le povestesc prin ce treceam şi i-am întrebat de ce anume le este lor dor. Na, sunt taţi și mame și ei și cam știu despre ce vorbesc.
Anca, mamă de Maxim
Măi, George… De ce învârţi cuțitul în rană? Pe bune acum… Vrei să știi de ce îmi e dor? De liniște, măi, George! De puțină liniște. Știi cum e să se ţipe toată ziua bună ziua în casă? Știi cum e să calci pe lego la fiecare pas? Știi cum e să auzi la 3 secunde: mama, mama, mama, MAMAAAAAA? De asta îmi e mie dor. De linişte!
Ion, tată de Vlad
Mă crezi că nici nu mai știu de ce îmi e dor? Eu nu-s cu jocurile, ca tine, dar ,în schimb, îmi place de mor să dorm până târziu dimineața, în weekend. Până la 14 dacă se poate. Sau îmi plăcea… că nu mi s-a mai întâmplat de trei ani…
Mircea, tată de Alexandra
Îmi e dor să îmi beau cafeaua vreo oră, două, să citesc ziarele, să fac o integramă. De când cu asta mică, mă bucur dacă apuc 10 minute să stau liniștit. Tati în sus, tati în jos. În loc să mă trezesc omeneşte, realizez că îmbrac și dezbrac păpuşi și că beau ceai de tei din căni minuscule. De unde or avea atâta energie să se joace, habar nu am… Îți jur!
Viorica, mamă de Ana
Știi? Noi eram tare plimbăreţi când eram doar noi doi. Ne urcam în mașină și plecam unde vedeam cu ochii. Nu exista weekend în care să fim acasă și luam câte un city-brake cam o dată pe lună. Cu cea mică e mai complicat să tot plecăm așa de capul nostru. E prea mică pentru cort, e prea mică pentru luat străzi la pas dar am răbdare, să știi! Vreau să o învăț la fel. Dar, dacă ar veni cineva să îmi spună că pot să plec acum, pe loc, undeva, cred că mi-ar da lacrimile de bucurie.
Luminița, mamă de Mihnea și Ioana
Nu știu eu cum e cu dorul de excursii în doi că am renunțat să mă mai gândesc. Nu știu cum e cu dorul de băut cafea că m-am resemnat. Nici la un film văzut cap-coadă nu mai sper, dar cel mai dor îmi e să mi se facă dor să gătesc! Am calculat și, weekendul trecut, am gătit în total de 10 ori. Frate, de 10 ori!!! Practic mi-am mutat sufrageria și dormitorul în bucătărie. Și ce am primit în schimb? Ce crezi? Întrebarea: desert nu avem? Mi-a venit să îmi smulg părul din cap. :))
Valentin, tată de Andreea
Mie îmi e dor să fac dragoste cu soția mea când și unde mă apucă. Când nu o aveam pe Andreea nu conta unde ne prindea amocul. În sufragerie? Acolo se întâmpla. În bucătărie? Acolo! Baie? Balcon? Hol? Înțelegi că acolo se întâmpla? Acum, frate, e totul pe program. Dimineața nu se poate că se trezește prichindica și avem program. La amiază, când ea doarme, gătim. După-amiaza, ieșim în parc, seara, după cină și baie picăm laţi și poate, poate, măcar o dată pe săptămână avem parte de ceva acțiune.
Da, deci nu doar eu am „doruri” nebune din era trecută. Și cred că e normal să ni se facă dor. Și mai cred că nimeni nu îți dă în cap dacă, atunci când te lovește dorul, ți-l și alini puțin. Oameni suntem, iar dacă ești părinte nu înseamnă ca ești și prizonier în viața ta.
Echilibrul în toate face minuni. Eu l-am găsit. I-am povestit soaţei de discuția cu colegii și ce credeți? În weekend, mi-a promis o zi doar pentru mine, să o petrec cum vreau eu. Să vedem dacă mi-o mai fi dor…