articol realizat de psihologul Monica Berceanu
Parcul şi mijloacele de transport în comun sunt locurile în care râd şi plâng cel mai des. Copiii spun lucruri trăznite şi dureroase, deopotrivă.
Azi mi-am început ziua cu o fetiţă- călătoare. A mers lângă mine, împreună cu tatăl ei, până la Gara de Nord. De multe ori, în cele 40 de minute cât a durat drumul, mi-au fost ochii scăldaţi în lacrimi de bucurie. Pentru că tăticul ei m-a făcut să-i dau dreptate lui Osho, când a spus că „Într-o lume plină de iubire, terapia nu ar fi necesară deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientă.”
-Tati, dar de ce vrei tu neapărat să mergem cu trenul?
-Pentru că nu ai fost niciodată şi vreau să descoperim împreună lucruri noi.
-Şi dacă n-o să-mi placă?
-Nu-i nimic. O să mergem cu maşina dăţile viitoare din nou. Dar, dacă nu încercăm lucruri noi, nu avem de unde să ştim dacă ne plac sau nu.
-Adică aşa, ca exploratorii?
….
-Tati, dar tu mergeai la munte cu trenul când erai mic?
-Eu am mers numai cu trenul. Nu aveau bunicii tăi maşină atunci.
-De ce nu aveau maşină?
-Pentru că nu aveau bani să-şi cumpere.
-De ce nu aveau bani?
Şi lista DE CE-urilor a continuat. La fel şi explicaţiile blânde şi calde ale tăticului cool.
De ce vă scriu azi despre fetiţa asta? Pentru că iubirea acestui părinte m-a învăţat o lecţie de viaţă pe care nu ai cum să n-o spui şi altora: aceea că iubirea adevărată este despre cât vrei să cunoşti omul de lângă tine. Pentru că numai aşa poţi să-i oferi ceea ce are el nevoie, nu ceea ce te-ar ajuta pe tine să-i oferi.
-Anais, ce-ai zice dacă ne-am juca un joc până ajungem? L-am auzit după ce-a terminat de explicat inexplicabilul :).
-Sunt ochi şi urechi. Uite vezi? Ochi aşa, şi urechi aşa. Şi i-a arătat ca-n povestea Scufiţei Roşii, cât de atentă este ea.
-Tu îmi spui ce ai vrea să schimbi la familia noastră şi eu îmi notez în computer (şi-a arătat spre cap) şi încep să pun în practică imediat ce ajungem acasă. Ce zici?
-Wow, adică orice îţi spun, tu o să faci?
-Mă străduiesc, atâta timp cât ce îţi doreşti este în limitele pe care le-am stabilit.
Vă mărturisesc că toţi oamenii din zona în care stăteau ei doi deveniseră spectatori într-o sală de teatru. Ce-i drept, păreau cam extratereştri tăticul ăsta cu fetiţa, dar nimeni nu a spus nimic. Nici nu prea cred că mai ai glas la un aşa joc, mai ales un joc ales de un tătic.:)
-Poi fii atent: în primul rând aş vrea să îi cumperi lui mami maşină de spălat vase, că strigă la mine când mai sparge câte un pahar şi eu chiar nu-i fac nimic. Şi ţi-a zis de atâtea ori, dar cred că te faci că nu auzi (vă imaginaţi că toată lumea a început să râdă). În al doilea rând, aş vrea să nu te mai duci cu bicicleta cu băieţii, că mami se enervează după ce pleci şi mai sparge câte un pahar. În al treilea rând să mai faci paste, că ale lui mami nu sunt bune şi în al patrulea rând să-mi citeşti povestea în fiecare seară, că tragi chiulul cam des în ultima vreme.
Nu ştiu vârsta acestei fetiţe, dar tind să cred că are în jur de 6 anişori. Multe mame care au discuţii interesante în metrou sau în Ratb am văzut, dar până acum nu am asistat la nici o astfel de discuţie dintre un tătic şi fiica sa.
Nu ştiu nici dacă tăticul ăsta se aştepta la aşa răspunsuri, dar n-am văzut pe faţa lui nici o urmă de împotrivire ori supărare. Şi nici nu a încercat vreodată să se scuze sau să găsească explicaţii.
Când am coborât la Gara de Nord am simţit că am fost într-o excursie de 40 de minute în propria-mi copilărie, unde nu m-aş mai întoarce decât să-mi vizitez bunica. Şi să citesc „Singur pe lume”, de Hector Malot.
Povestea asta pe mine m-a încurajat să vă încurajez, dragi tătici, să vă jucaţi de-a viaţa cu ai voştri copii, să riscaţi întrebări şi să aşteptaţi calmi răspunsurile lor. Sunt dureroase uneori, ce-i drept, dar numai aşa vă veţi putea face familia fericită.
Am pentru voi 3 ingrediente, voi decideţi în ce ordine le mixaţi. Puteţi face acest joc şi cu partenera voastră! Garantez o a doua lună de miere, dacă reuşiţi să rămâneţi calmi şi blânzi după fiecare răspuns al ei! 🙂
- Folosiţi un ton blând şi cald.
- Fiţi răbdători cu răspunsurile şi puneţi întrebări ajutătoare, dacă apare blocajul.
- Iubiţi. Iubiţi şi iar iubiţi.
CINE ESTE MONICA BERCEANU, SPECIALISTUL ROMANTIC, WWW.MONICABERCEANU.RO
- de 11 ani psihopedagog și logoped
- de 2 ani expert în terapie de familie și cuplu
„Odată ca niciodată, am vrut să mă fac om mare. Când am înţeles că-n viaţă chiar trebuie să ai grijă ce-ţi doreşti, m-am răzgândit. Şi-atunci am ales să mă-ntorc la copilărie. Şi, pentru că numai poveştile oamenilor dau elixirul tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte, m-am făcut psihopedagog şi psihoterapeut de familie şi cuplu: să dau viaţă basmelor nespuse din inimile copiilor şi să construiesc împreună cu voi, părinţi frumoşi, castele de iubire pe care nimeni să nu le poată dărâma.” 