Mi s-a îmbolnăvit copilul. Rău de tot s-a îmbolnăvit. A „cules” bube dulci, în termeni medicali- impetigo.
În prima zi i-au apărut pe spate două bubiţe mici, mici și roşii. Am zis că sunt de la transpiraţie, că s-a agitat toată ziua ca un titirez prin casă.
Nu le-am dat mare importanță, dar dimineață a fost cu șoc și groză. Bubiţele acelea mici și roşii s-au transformat în niște buboaie mari și urâte pline cu un lichid gălbui. N-am văzut în viața mea așa ceva. Cel mic se chinuia să se scarpine cu orice prindea în mână, semn că îl mâncau rău de tot.
Pac, sună pediatra, convoac-o la control. Până a venit ea i-au mai apărut vreo 4 și pe picior. La fel de mari, la fel de urâte…
Îl consultă și, fără dubii, ne dă verdictul: impetigo. Super!!! Aflu că este o boală extrem de contagioasă la care sunt mult mai expuşi copiii. Ne scrie reţeta cu tratamentul și ne atrage atenția că trebuie urmat cu stricteţe ca boala să treacă mai repede și bubele acelea urâte și mari să nu se extindă. Mă uit pe reţetă și citesc:
1. Soluţie Castelani- o soluție roșie ca focul, menită să țină infecţia la distanță. Se dă de două ori pe zi, tamponând zona uşor cu un beţişor de urechi sau cu o compresă sterilă.
2. Baneocin pudră – de trei ori pe zi la interval de 3 ore
3. Fucidin – seara, după baie şi, după caz, zona afectată poate fi pansată.
4. Romazulan – 5 ml în apa de baie
Pediatra ne explică modul în care să aplicăm tratamentul și ne mai spune așa: folosiți un prosop? Îl pune-ți la spălat. Nu îl folosiți a doua oară. Aşternuturile de pat schimbați-le foarte des, hainele se poartă o singură dată şi se spală la minimum 60 de grade.
Na, un sistem de precauţie pentru stârpirea bacteriei nenorocite care își face de cap pe corpul copilului. Am respectat întocmai. Ba mai mult, soaţa a spălat toate jucăriile din casă și pe cele de plastic le-a dezinfectat, ca să excludem orice variantă de infectare în plus.
Buuun… Sârguincioşi, nu glumă. Într-o seară, a trebuit să plecăm puțin de acasă și l-am lăsat pe prinţ în grija bunicii. Îi explicăm cum se aplică tratamentul, la ce ore, în ce cantităţi, cu ce trebuie să îl îmbrace, măi, tot i-am spus de-a fir a păr ca să nu fie probleme. Pe când să ieşim din casă ne spune:
-Eu nu cred că astea sunt bube dulci.
-Dar ce sunt?… întreb eu descumpănit și total nepregătit pentru o discuție în contradictoriu din care știu că nu va ieși nimic bun.
-Păi i-am povestit doctoriţei mele de bubele astea și mi-a zis să îmi văd de treabă, că e doar un puseu de varicelă.
-Nu are cum să fie varicelă… Se manifestă altfel. Bubele sunt altfel, simptomele sunt altele… Şi nici măcar nu le-a văzut ca să îşi poată da cu părerea…
-Nu, eu nu cred.
-Ok. Tu fă-i tratamentul cum ți-am spus și end of discussion!
Plecăm. Ne întoarcem acasă când cel mic deja dormea. Ne întâlnim cu bunica și întrebăm cum a decurs totul.
-Păi, nu i-am mai făcut baie că era foarte obosit și nici cu cremă de aia Fucidin nu l-am dat pentru că am citit pe tub că e cu antibiotic.
Am uitat să vă spun, bunica e cadru medical…
Să îmi cadă cerul în cap și nu alta!!! Am văzut negru în faţa ochilor și m-a luat cu amețeală. Am certat-o, dar degeaba. Ea o ținea una și bună, că doctorul ei a spus că e puseu de varicelă și aia e. Chiar dacă acel doctor nu a văzut bubele fiului meu NICI MĂCAR O SECUNDĂ!
Acum… ce mai puteam să fac? Ceea ce m-a deranjat, însă, cel mai tare a fost faptul că, ok, a sărit peste tratament o dată, nu e moarte de om, dar atunci când un medic îți consultă copilul și dă un diagnostic, înseamnă că știe despre ce vorbește.
Atunci când un medic scrie o reţetă o face în cunoștință de cauză. Atunci când un medic care știe despre o boală doar din auzite, nu ai cum să îl crezi şi trebuie, orice ar fi, să respecţi o reţetă, să respecţi o schemă de tratament!
Dragi părinţi, nu faceţi ca noi! Aveţi copilul bolnav? Naşpa! Dacă nu puteţi să îi administraţi voi tratamentul, asiguraţi-vă că îl lăsaţi pe mâna cuiva care o va face 100%.
O boală, oricare ar fi ea, nu se vindecă după ureche. Nu se videcă de pe internet, nu se vindecă după sfaturile lui X sau lui Y! Se vindecă DOAR după sfaturile unui medic care vă consultă copilul. ŞI ATÂT!
Copilul acum e spre vindecare şi sper să nu ne mai întâlnim cu boala asta în veci!
Dacă nu ştiţi nimic despre bubele dulci, vă spun eu, că sunt as. Afecţiunea este cauzată de Staphylococcus aureus și streptococi beta-hemolitici de grup A. Este o infecţie bacteriană extrem de contagioasă. Se ia prin atingerea unei persoane infectate sau de pe diverse lucruri şi se instalează prima oară în zone lezionate sau foarte sensibile.
Cum le identificaţi?
Bubele sunt de fapt nişte vezicule şi apar în prima fază ca nişte punctuleţe mici şi roşii care se măresc rapid şi prind un aspect strălucitor, alb-gălbui, cu crustă sau zemuindă, ca de miere de albine. De aici şi denumirea populară.
Cine e predispus?
Evident, cei mai predispuşi sunt copiii pentru că sistemul lor imunitar nu funcţionează încă la parametri totali, însă, nici adulţii nu fac excepţie.
Unde apar?
De regulă apar în zona gurii sau a nasului, dar mai ales la cei mici, pot apărea pe orice suprafaţă a corpului şi, din păcate, se extind foarte, foarte repede, prin scărpinare.
Cum le trataţi?
În primul rând ne programăm la medic! În al doilea rând ne programăm la medic şi până la numărul 1000 exact asta trebuie să facem: să ne programăm la medic!
Doar medicul poate să recomande un tratament optim pentru tratarea oricărei boli. Doar el poate să vă spună dacă bubele trec de la sine, dacă e nevoie de un antibiotic local, sau dacă situaţia e ceva mai gravă, să vă recomande şi un antibiotic oral.
Atât pot să vă spun că pe lângă tratamentul cu medicamente o igienă strictă este impetuos necesară. Ba mai mult, nici puţină obsesie pentru curăţenie nu strică în perioada asta. Noi, ca să zic aşa, am scăpat ieftin. Deocamdată… Nu zicem hop până nu am sărit gardul.
Ce fac eu, însă, cu bunica?
Aici aştept sugestiile voastre…