Cum să-ți înveți copilul că sacul are fund

Tati, îmi cumperi și mie jucăria aia? Dar o vreau și pe cea de acolo!

Mami, dar te rooog, te rog eu mult de tot să-mi iei aia!

Știm cu toții situațiile astea. Am trecut de mii de ori prin ele. Copiii noștri vor lucruri. Multe. E și normal să-și dorească multe. Nu au încă valoarea banilor, valoarea obiectelor.

Multe dintre cadourile pe care le primesc sunt bucurii de moment. Se joacă cu ele câteva minute, apoi sfârșesc alături de alte sute de jucării, pe care nu le-au mai atins de luni bune.

Cum faci, totuși, să-l convingi că nu are nevoie de jucăria aia, că e prea scumpă, că nu merită? Cu siguranță nu cu violențe. Sub nicio formă. Nu-ți iei copilul brusc de lângă o jucărie, nu-i dai o palmă la fund să se potolească și nu plecați urgent din magazin. Nu sunt soluții nici pe termen scurt, nici pe termen lung. Nu sunt soluții.

Nici varianta cu „Nu am suficienți bani.” sau „Nu am bani azi.” nu merge. Pentru că, și am trăit-o pe pielea mea, copilul îți va răspunde franc, analizând realitatea din jurul lui: „Atunci tu de ce mergi la serviciu? De ce pleci de lângă mine zi de zi, în loc să stai să te joci cu mine? Nu pentru bani?”.

De-a lungul timpului, am creat o regulă doar a noastră. Se bazează pe foarte multe discuții și bunăvoință. De exemplu, dacă mergem la cumpărături, luăm o singură jucărie. V-am povestit în link despre ea și vă las și mai jos video-ul, cu demonstrația.

Am început să aplicăm metoda asta pe la trei ani ai Sophiei și funcționează și astăzi. Totuși, copilul nu ajunge să înțeleagă valoarea banilor și să-și prețuiască jucăriile. NU. Înțelege doar că, fiind generos, trebuie să-și asculte părinții și să primească doar parțial ce-și dorește. Nu interiorizează decizia, nu o acceptă ca fiind a lui.

De curând, am stat de vorbă cu Adrian Asoltanie– trainer în educație financiară. M-a captivat omul, iar metoda lui deopotrivă. E o metodă bazată pe elemente de pedagogie, dar și pe experiența lui ca om de afaceri. E tată de două fete și, spune el, de când a implementat această metodă, nu mai are dispute financiare cu cei din familie.

Să vă explic: omul a inventat un carnețel pușculiță, cu trei plicuri separate. Copilul nu-și mai pune economiile laolaltă, ci pe teme diferite. Deci banii pe care îi primește de la bunici, de la prieteni de ziua lui, de la sorcovit, sau de oriunde, se duc acum separat, nu toți în același purceluș.

În plus, copilul poate și câștiga bani, prin diferite „munci”. Vă povestesc mai jos.

Bun, deci Adrian are în carnețel trei plicuri: unul pentru ECONOMII, unul pentru MICI CHELTUIELI și unul pentru DONAȚII& CARITATE.

Plicul pentru ECONOMII

Aici se duc 50% din banii pe care copilul îi câștigă sau îi primește. E plicul cu marile dorințe ale copiilor. Bicicletă, laptop, vacanțe. În funcție de vârsta fiecăruie. Sophia și-a ales marele vis: să mai meargă o dată la Disneyland. A fost în vară pe banii noștri, dar acum vrea să meargă pe banii ei. Așa a fost înțelegerea.

Și strânge de zor. Chiar pune, de fiecare dată, când primește o sumă, jumătate din ea, în acel plic.

Plicul pentru MICI CHELTUIELI

40% din banii pe care îi premește, copilul îi pune aici. E pentru micile plăceri, atât timp cât aceste mici plăceri nu încalcă politicile mai mari ale familiei în privința sănătății copilului.

Soph adună pentru jucării. Și, când strânge mai mulți, mergem la cumpărături să-și aleagă ce-și dorește. Doar a muncit pentru banii ăia!

Plicul pentru DONAȚII

Paradoxal, Sophia a îmbrățișat imediat ca o parte din banii ei să-i dea unor copii mai puțin norocoși. 10% dintre bănuții ei se duc pe caritate. Copiii noștri au nevoie de acest plic, de a da și alților din fericirea lor.

CUM CÂȘTIGĂ COPILUL BANI?

Vă spuneam că cel mic poate să câștige bani. Adrian a inventat o listă lungă de „munci pentru cei mici”. Nu sunt chestii grele, dar nici nu sunt lucruri pe care ei le fac zi de zi. Nu țin de igiena zilnică sau de curățenia din camera lui. Pe astea trebuie să le facă fără bani, căci intră în atribuțiile lui naturale să se spele pe dinți sau să-și pună jucăriile la loc.

Dar să ducă gunoiul e o muncă pe care n-ar trebui neapărat să o facă un copil. Sau să ude florile. Sophia o ajută pe mami la împerecheat șosetele de pe uscător. E o treabă care nu-i place niciunui adult, nu-i așa? Dar Sophia o face cu mare drag. Și, la final, primește 5 lei. Și se duce cu bănuții la aceste plicuri.

Serios, chiar m-a cucerit metoda lui Adrian și am pus-o imediat în practică. FUNCȚIONEAZĂ!!!!

Am și făcut o filmare cu metoda aplicată. Priviți clipul și vedeți cum Soph renunță la jucăriile mai scumpe pentru că… prețuiește mai mult bănuții pe care i-a muncit.

Aștept cu mare interes părerile voastre.