Cam așa arată situația în casa noastră, avem o gramadă de gadgeturi, o gramadă de ecrane. Dar avem și reguli. Voi fi sincer: nu reușim să le impunem mereu, dar încercăm de fiecare dată. Este o luptă continuă, care se lasă și cu tantrumuri uneori sau cu cedări din partea noastră. Dar trebuie sa existe!

Sunt două lucruri de precizat de la inceput:

1. Copilul găsește plăcere în expunerea la ecrane, așa că nu se va opri de bunăvoie. E simplu! Nu există copil care să lase voluntar tableta, telefonul din mână sau să închidă televizorul.
2. Apoi dacă eu mă plâng că al meu copil stă prea mult pe telefon sau la televizor, înseamnă că eu permit asta. Înseamnă că eu nu îmi mai îndeplinesc real rolul de părinte, că nu-l mai protejez, că nu-l mai educ.

Ce fac?

Interzic total accesul la ecrane? Se poate și asta, dar este o misiune aproape imposibilă și izolează copilul de tehnologia de care va avea nevoie în viitor.
Îi las acces liber la orice ecran când vrea el pentru că oricum asta este societatea în care trăim? Nici asta nu este o soluție bună, pentru că, de fapt, copilul se izolează de lumea reală prin contact prea mare cu lumea virtuală.

SOLUTIA- ECHILIBRU!!! REGULI cât mai clare și acces treptat în funcție de vârstă. Nu e normal să lași un copil de un an în fața televizorului. La trei ani, jumătate de oră continuu maxim. Și tot așa.

Este o dispută continuă, este un efort continuu al părintelui. Pentru că părintele trebuie să- și educe copilul și să-l protejeze până când va fi capabil copilul să ia decizii singur.
Deci fraza cu NU pot să-i iau tableta din mână! nu trebuie să existe la părinte.

SOLUȚII CONCRETE Sunt două categorii: ALTERNATIVE și LIMITĂRI

LIMITĂRI

Pentru copilul mai mic, avem trucul cu ceasul. „Te las 10 minute. Când limbile ating cele 10 minute, oprești televizorul”. Oprești tableta. Urlă, nicio problemă. Îi arăți că i-ai îndeplinit plăcerea, dar ești ferm ca părinte, că regulile trebuie respectate de toată lumea. Nu cedezi. Nu s-a terminat animația la care se uita, nicio problemă: continuăm mâine, în alte 10 min.
Pentru copilul mai mare: „ai acces la telefon doar după ce îți faci temele și doar 30 min”. Sau „ai acces la tabletă doar pentru a face proiectul cutare împreună cu ai tăi colegi”.
Pe măsură ce copilul crește, limitările trebuie să devină mai relaxate, dar trebuie să existe. Pentru că, pe de o parte, va avea din ce în ce mai mult nevoie de calculator, chiar și de telefon pt tot felul de proiecte școlare.
Și pentru că, dacă ajunge să aibă perioada de concentrare de 2 ore asupra unui ecran, puteți vedea împreună un film și e foarte fain să ai FAMILY MOVIE NIGHT o dată pe săptămână, cu toți membrii familiei îmbrățișați pe canapea.

Și astfel ajung și la alternative.

ALTERNATIVE!!!!

Aici e de muncă mult de tot din partea părinților.

Plecăm în excursie cu mașina sau cu avionul, ore în șir, ce facem? Luăm alternativele cu noi- luăm jucăriile preferate, copiii au ghiozdănel de mână cu jucării, plușuri, cărți de colorat, cărți de citit. Și se joacă împreună sau cu ce și-au luat.
Iar dacă spun că s-au plictisit, facem noi jocuri cu ei. Ne implicăm și noi. Stiu că e greu, meseria de părinte nu e ușoară.
La fel la restaurant. Dan-Christian al nostru nu pleacă de acasă fără cel puțin doi roboței sau câteva mașini.

Nu reușim de fiecare dată, dar ne străduim.

Faceți acțiuni cu copiii voștri în aer liber sau în casă! Jucați cărți în casă sau fotbal. Sau plecați cu bicla.

Apoi, organizați ieșiri între colegii de școală. Mi se pare foarte bună asta, am împrumutat-o și eu de la cunostințe și cu Soph merge bine. Toți părinții au grupuri de whatsapp pentru școală. Se vorbește acolo întruna. Începeți voi și vor veni și alți părinți la schimb. Hai sâmbăta asta să ieșim cu bicicletele! Aduceți copiii la mine! Sau „Fac o pizza pentru copii, hai să-i punem împreună să se distreze!” Și le pregătești și niște board game-uri: Nu te supăra, frate! Sau Uno sau orice.

Gândește-te că faci tu o dată și apoi alți 10-20 de părinți vor face ei. Și copilul tău va avea 10-20 de ieșiri. Și tu vei avea timp liber!!! Tam tam!

CONTROLUL NAVIGARII

Mai este un aspect de discutat legat de siguranța pe net și controlul timpului petrecut pe ecran.
Sophia are telefonul ei deja. Are 11 ani.
Dar are un cont de copil, creat de mine. Nu poate descărca nimic fără acordul meu.
Apoi prin wi-fi-ul din casă, eu ii pot limita timpul în care telefonul este conectat la net. Se termină timpul, se oprește netul. Abuzează! Îl pot tăia imediat, cu o discuție preventivă înainte. Consumă responsabil, poate fi premiată cu extra- timp.
Prin aceeași metodă, ii pot bloca anumite site-uri. Asta se poate face foarte simplu- control parental pe toate gadgeturile. E obligatoriu ca părintele să controleze telefonul copilului cel puțin până când acesta va fi independent. Nu doar pentru limitarea accesului, ci și pentru localizare. Trebuie să știi unde este copilul tau tot timpul.

CONCLUZIE

Tehnologia face parte din viața noastră. Nu o putem evita, ci e bine să învățăm să o controlăm pentru a ne face viețile mai ușoare.
Reguli în accesul la ecran trebuie să existe pentru fiecare copil. Poate nu reușești să le impui mereu, dar tu, ca părinte, trebuie să te străduiești în fiecare zi să le impui.