Când noi, ăștia mari, auzim cuvântul „rutină”, ni se ridică părul în cap, vrem să fugim departe nu care cumva să ne prindă din urmă. Ce poate fi mai trist și mai anost decât rutina? Fie că vorbim despre rutina zilnică sau cea de cuplu.
Rutina plictiseşte, ne face să ne dorim altceva, să visăm la altceva. Da, rutina e naşpa!
Ei bine, când în viețile noastre, în care fentăm rutina, apare un copil, schimbăm foaia cu totul. Rutina asta păcătoasă ne acaparează, pune stăpânire pe noi și doarme și cu noi în pat. Sau… cel puțin așa ar trebui să fie.
Cei mici au nevoie de rutină ca de aer. Să nu uităm că, în creieraşul acela mic al lor, nu există nimic. Dar nimic. Se nasc exact ca niște bureţei, gata să absoarbă tot ce primesc. Ei bine, chiar dacă nu credeți, și bebeluşii sunt stresaţi, au frici și au frustrări. Rutina îi ajută să treacă mai ușor peste toate acestea, să se dezvolte armonios, să se simtă în siguranță.
Când spun rutină pentru cei mici mă refer la un program bine stabilit. Cam aceleași ore de mâncare, aceleaşi ore de ieșit afară, aceleaşi ore de joacă prin casă, aceleași ore pentru baie sau somn. Orice medic de pe lumea asta îți va recomanda, ție, părinte, să te folosești de rutină cât poți de mult, mai ales în primii ani de viață ai copilului tău. Pentru ei, haosul nu e o soluție.
E simplu ca „bună ziua” și vă și explic de ce și vin și cu exemple.
1. Un program de mâncare e benefic pentru toată lumea.
Un copil care știe că, dimineața când se trezește, ia micul-dejun, apoi la câteva ore servește o gustare, apoi ia masa de prânz, altă gustare mai târziu și cina, nu te va stresa pe tine, ca părinte, tot la 15 minute – jumătate de oră să-i mai dai ceva să ronţăie.
În primul rând, acest program e benefic pentru dezvoltarea armonioasă a organismului și, prin rutina asta „păcătoasă”, va știi că ăsta e programul, asta avem, cu asta defilăm. Dacă instaurezi regula asta încă de la început, crede-mă că va mânca și legume și cărniţă și fructe și iaurt. Puţine sunt cazurile în care regula dă greș.
2. Programul de ieșit afară şi de joacă
Ăsta e cu dus și întors dar e bine să existe. Teoretic și practic, cei mici se joacă cât e ziua de lungă, dar, printr-un program, va înțelege că nu putem ieși afară la 11 noaptea, că nu putem să alergăm în fața blocului la 5 dimineața, doar pentru că el s-a săturat de nani.
3. Programul de baie
Nu trebuie să spun că baia sau duşul zilnice sunt esenţiale. Că sărim o dată procedura nu e foc și nici nu se prăbuşeste cerul, dar e bine să existe. Odată ce piciul știe că urmează să facă baia de seară, va ști și că urmează cina și somnul. Toate vin în lanț și, cu timpul, prin rutina creată, se va supune mai ușor regulilor.
Sună cam dictatorial, dar nu e. Cunosc un caz concret de părinți care merg pe principiul: mănâncă atunci când îi e foame, doarme atunci când îi este somn, se joacă atunci când are chef. Nimic de zis, foarte bine, și eu sunt de acord cu libertatea asta.
O avem și noi dar mult mai limitată, în sensul în care, dacă cel mic nu are chef de gustare, nu insistăm prea mult. Dar… cam atât. Micul-dejun, prânzul și cina sunt sfinte.
De cealaltă parte, copilul prietenilor noștri, fără rutină și reguli, e cam așa: ronţăie mereu câte ceva, nu mănâncă o masă întreagă niciodată şi, în niciun caz, nu stă la masă când o face, doarme după miezul-nopţii chiar dacă îi pică ochii în gură de somn, dimineața plânge de se zguduie blocul că nu e lăsat să iasă afară atunci când autobuzele abia și-au încălzit motoarele. E haos, părinții disperaţi, prea târziu pentru crearea unei rutine fără repercusiuni gen crize de nervi și plânsete atroce.
În altă ordine de idei specialiştii spun așa: copilul are nevoie de rutină ca să facă faţă la tot ceea ce i se întâmplă pentru că totul este nou pentru el. Dar absolut tot!
Dacă familia are un program, o rutină, el se va adapta mult mai rapid la tot ceea ce îl înconjoară. Va reacţiona firesc la toate schimbările din viața lui, la tot ce e nou. Cu o rutină instaurată în casă copilul va ști mereu ceea ce urmează să se întâmple. Va ști că trebuie să se pregătească pentru masă, pentru baie sau somn. Își va dezvolta mult mai corect și într-un mod pozitiv personalitatea, va învăța să fie calculat, să accepte ceea ce trebuie să facă.
Cu toate acestea, să nu ne transformăm, noi părinții în niște persoane nebune care știu una și bună. Nu. Nu e chiar așa de grav și o abatere, după cum spuneam mai sus, nu e o tragedie.
Că într-o seară stați mai mult în oraș și cel mic adoarme în mașină nu e o tragedie. Dacă într-o zi mâncați în oraș în loc să mâncați la masa din bucătărie, la fel, nu e de sărit în apă. Dacă dormiţi la cort și nu în patul cald și moale din dormitor nu se întâmplă nimic. Toate aceste „abateri” e important să nu devină reguli mai ales atunci când cei mici, sunt mici.
Acum, pe bune, nu e ok rutina? Nu ne face și nouă celor mari viața mai ușoară? Ba, ne-o face! Și mie unul îmi e tare bine și chiar m-am făcut prieten cu rutina asta de care fugeam atât.