Uneori mă simt femeie! Deci „La mulți ani” și mie!

Nu mă îmbrac în rochii, nu mă epilez pe picioare, nu-mi dau cu creme prea mult și nici prea des. Dar așa mă simt femeie uneori! 🙂

În accepțiunea clasică, da, de mai multe ori pe săptămână, sunt femeie!

De exemplu marți, o zi obișnuită ca oricare alta.

Am dus copilul la școală. Apoi m-am dus la birou. Seara, am revenit acasă și am gătit. Friptură de purcel pe grătar. Cu o salată. Le-am făcut eu cu mânuțele astea două pentru toată familia.

Mai târziu, am spălat copilul și l-am pregătit de somn. Apoi am scos rufele din mașină și le-am întins. Nu în ultimul rând, am strâns mâncarea rămasă, am pus farfuriile în mașina de spălat vase, am făcut ordine în bucătărie.

Era aproape 12.00 noaptea. Iar lucrurile astea se întâmplă foarte des, unele dintre ele aproape zilnic.

Deci… în accepțiunea clasică… sunt femeie! Cresc copilul, merg și la muncă, fac mâncare, spăl, fac curățenie. Clar sunt femeie.

Poate vă întrebați unde era, în tot acest timp, adevărata femeie din casă, mama copilului și soția mea? Căci nu sunt singur pe lume.

Seara, de pe la 19.00, a dormit pe canapea. Da, ea a dormit. Până când s-a mutat de pe canapea și a mers în pat cu copilul și au dormit împreună.

Încă o dată, ați putea spune clar că eu sunt femeia, iar ea bărbatul. Asta dacă gândim ca în urmă cu 20 de ani, acea mentalitate despre care v-am povestit, cum că femeia trebuie să stea la cratiță.

Realitatea este cu totul alta. În acea zi era foarte răcită, de abia se târa prin casă. Și, pur și simplu, a adormit pe canapea, super bolnavă.

Realitatea noastră cotidiană este aceea că facem lucruri împreună. ÎMPREUNĂ, în mod egal.

În timp ce eu îmi beau cafeaua dimineața, cafea făcută de ea, căci se trezește cu 10 minute mai devreme decât mine, în timpul ăsta ea pregătește micul dejun pentru copil. Apoi ea pregătește copilul de școală. Eu îmi fac duș.

Apoi eu duc copilul la școală și, de abia după ce ieșim pe ușă, mami începe să-și bea cafeaua.

Seara, când eu gătesc, ea este cu copilul la balet. Sau invers, depinde de cum avem drumuri în ziua respectivă.

Iar, dacă nu este moartă de răceală, în timp ce eu pregătesc copilul de somn, ea spală vasele, strânge în bucătărie, întinde rufele. Și seara, înainte de culcare, lasă totul bec.

Iar în dimineața următoare o luăm de la capăt.

Iar ăsta, în anul de grație 2018, se numește PARTENERIAT între doi oameni care se iubesc și care înțeleg că trebuie să se ajute unul pe altul, iar, când unuia îi este greu, celălalt să-i preia atribuțiile.

Da, așa ar trebui să fie într-o familie normală la cap în 2018.

Din păcate, nu se întâmplă asta. Deci, dacă ați rămas cu impresia că eu aș fi femeia din casă, azi, de 8 Martie, puteți să-mi spuneți „La mulți ani”!

Dacă gândiți ca mine, vă rog să le urați adevăratelor femei.

Eu, dragele mele cititoare, nu vă urez să aveți doar un 8 Martie superb, pentru că nu se face primăvară cu o floare. Dar vă urez să găsiți bărbați PARTENERI sau să faceți cumva cu cei pe care îi aveți deja, să vă devină PARTENERI. Și să-i încurajați să vă ajute, pentru că, de multe ori, și femeile se opun acestui gen de relație.

Poate nu vor vrea să vă fie parteneri în toate, poate nu tot timpul, pentru că nici mie nu-mi place să spăl vase când joacă Realul, dar, mai ales atunci când aveți nevoie, e bine să aveți acest PARTENER REAL lângă voi!