Au trecut sărbătorile în mare viteză și spun asta pentru că am avut casa arhiplină în fiecare zi. Prieteni, rude, toți ne-au călcat pragul și, colac peste pupăză, am muncit pe brânci. Deh… se întâmplă și la case mai mari.
M-am împărțit cum am putut mai bine. Am plecat la muncă, am făcut treaba cât de repede am putut și m-am întors acasă. Jur că nu am înțeles mare lucru din perioada asta, dar una peste alta a fost foarte frumos. Un haos frumos.
Cum spuneam, am muncit mult. Ba chiar și în noaptea de Revelion am muncit. La 1 noaptea, eram pe baricade. Oricum, sunt recunoscător că am putut să îmi sărut soția la miezul nopții şi am trecut împreună în noul an. Piciul dormea tun, așa că ne-am mulțumit să îi spunem „La mulți ani” în șoaptă.
Pe 1 ianuarie, dimineața, m-am întors acasă, am dormit câteva ore și am plecat iar… Seara, în sfârșit, am terminat tot ce aveam de făcut și m-am întors la ai mei. Eram liniștit că nu mai trebuie să alerg de colo-colo. M-am jucat puțin cu fi-miu, i-am făcut baie și am lăsat-o pe nevastă-mea să-l culce. Plănuiam să îmi pun și eu un pahar de vin și să-l savurez. Nu trec 5 minute că a mea iese din camera copilului și îmi spune:
-Du-te culcă-l tu, că pe tine te vrea. Cred că a simţit zilele astea că ai fost tot plecat şi i-a fost dor de tine. Simte şi el acum că te-ai liniştit şi că nu mai pleci şi te ia de bun. Îmi zice cu zâmbetul pe buze.
-Cum adică mă vrea pe mine? O întreb mirat. La somnul de seară, ea e şefa mereu.
-Păi își întinde mânuțele spre ușă și spune „ta-ta”
Al meu nu mi-a spus până acum „tata” în adevăratul sens al cuvântului. A mai silabisit el, dar nu cred că își dădea seama ce spune.
Curios și entuziasmat, cumva, am intrat în camera lui fi-miu. Când m-a văzut a început să se agite de bucurie, și-a întins mânuțele spre mine și cu cel mai frumos glas, cea mai frumoasă privire, mi-a spus clar și răspicat: TATA! Ce pot să îmi doresc mai mult?
Bărbat matur și vaccinat ce sunt, cu capul pe umeri și mintea lucidă, cum mă consider, macho, dur și de multe ori de neclintit, cum mă mai consider, m-am înmuiat ca o cârpă de șters praful. Am simțit cum mi se scurge sângele din corp, parcă m-a luat și cu puțină amețeală, genunchii nu mă mai ascultau și am simțit pe obraji că se rostogoleau lacrimile.
Da, fraţilor! Cât sunt eu de bărbat, fără să mă pot controla, am plâns ca un copil.
Mi-am imaginat de multe ori cum va fi momentul în care îmi va spune prima oară „tata”, dar nici prin gând nu mi-a trecut că sentimentul pe care l-am trăit va fi atât de puternic. Niciodată!
L-am luat în brațe, l-am strâns tare și nu m-am lăsat până nu mi-a mai zis o dată. De data asta a fost și mai și. Îl țineam în brațe, mi-a pus mâna pe faţă și zâmbind mi-a zis-o din nou. Aia a fost!
Atunci, pe loc, vroia ceva? Îi aduceam. Atunci, pe loc, mă punea să mă îmbrac în clovn? Mă îmbrăcam. Vroia să aruncăm pianul pe scări sau să scoatem toate hainele din dulapuri în mijlocul sufrageriei? O făceam! În trei secunde m-a făcut mare preş.
Așa a începutul anul meu. Cu cea mai mare satisfacţie din lume, fericit, emoționat, cu lacrimi în ochi și determinat să îi fac prinţului o viață minunată, așa cum merită fiecare copil.
Hai, la mulţi ani!