Vă înțeleg. Sunteți posesorii unui copil mic. Lumea vi s-a schimbat radical. Oricât de multe cărți ați citit, oricâte cursuri de puericultură ați absolvit, oricâte sfaturi ați primit, sunteți plini de temeri. Mii de temeri.
Am trecut prin toate. Ba că răcește copilul, ba că nu respiră bine, ba că se umple de microbi, ba că e prea fragil, ba că… multe și multe altele.
Am fost mega stresat la Sophia. Avea trei căciuli pe cap, deși în camera ei erau 25 de grade. N-o scoteam afară dacă se mișca vreo frunză din copacul din fața casei. Nimic. Să fie copilul protejat! Eu ca eu… dar s-o vezi pe maică-sa! Ca și leul în turbare…. a cuprins oceane… toate oceanele!
Abia după vreo doi ani ne-am dezmeticit. Am aflat ușor, ușor că al nostru copil nu se rupe, nu se sparge, că nu pățește nimic dacă se mai julește în genunchi, nu pățește chiar nimic dacă mai scapă și la pământul de flori din ghivece… că sigur niște iarbă pe care calcă nu îi face rău sau că e ok chiar dacă potaia vecinilor îi mai face câte-un duș cu salivă când îl prinde.
Da, am lăsat-o pe Sophia să experimenteze. Ușor, ușor. Odată ce ne dispăreau din temeri, ea avea voie să încerce mai multe.
Vă înțeleg. E complicat pentru un părinte să aibă încredere în acel boț de om care, aparent, este mult prea fragil să supraviețuiască lumii ăsteia.
Am fost ca voi. Acum, la al doilea copil, credeți-mă că e mult mai ușor totul. E chiar floare la ureche. Maică-sa nu se mai sperie de orice, eu am mult mai multă încredere în mine, manevrez bebelușul mult mai repede. Sunt profesionist. 🙂
Cu toții ne dorim ca ai noștri copii să fie sănătoși. Cred că asta își dorește orice părinte mai mult pe lume! Nu?
Bun. Dar ca să fie sănătoși, ca să nu fie nevoie de prea multe medicamente, să nu se ajungă la complicații, e nevoie ca ai noștri copii să aibă un sistem imunitar puternic. Nu? Să-și facă anticorpi.
Dar, dacă noi îi creștem într-un glob de sticlă, cu temperatură controlată, cu multe interdicții, oare cum vor putea copiii ăștia să se adapteze la mediul înconjurător? Căci, până la urmă, vor ajunge acolo, nu? Nu-i putem ține doar în globul ăla.
Vă spuneam că la Sophia am fost foarte stresați. Și, din păcate, s-a văzut și în imunitatea fetiței. A fost la pământ primii doi ani. Am avut probleme serioase cu ea. Le-am rezolvat încet, încet, odată cu relaxarea noastră.
Nu spun că e ok să-ți lași copilul să mănânce iarbă! Nu! Dar, nici să te panichezi și să-i faci spălături gastrice dacă face asta. Nici să-l lași să se urce până în vârful copacului. Dar să urce pe prima creangă, să-și încordeze mușchii sub supravegherea ta… e altceva.
Spun doar să fii mai relaxat. Și să accepți ideea că un sistem imunitar puternic se dobândește lăsând copilul să experimenteze. Chestii potrivite vârstei lui, nu să urce pe Everest, dar să aibă voie să se joace în nisip sau într-o baltă după ploaie.
Tocmai din acest motiv am spus DA campaniei Aptanutricia:#1000deDA. Scopul campaniei este de a-i face pe părinți să înțeleagă că imunitatea se câștigă experimentând, nu trăind într-un glob de sticlă. Iar eu exact asta gândesc. Așa că DA. Da ca ai mei copii să experimenteze, da pentru copii sănătoși, da pentru sistem imunitar puternic!
Vă las video-ul ăsta mai jos. E crezul meu, foarte pe scurt. Vă rog să-l vizionați. Și sper să vă fie de ajutor. Nu uitați: eu am fost ca voi! Și ai mei copii ca ai voștri!
Da, am avut 1000 de temeri și voi tot avea. Dar cred că pot scăpa de ele doar lăsând copilul să încerce. Supraveghindu-l, dar spunându-i DA.
Chiar cred că experiențele noi și situațiile neașteptate încep cu un DA. DA pentru un sistem imunitar puternic! 1000 de DA!