Ca psihoterapeut de familie şi cuplu, cel mai des mă întâlnesc cu replici din sfera NU E TIMP:
„Soţul meu munceşte foarte mult şi nu are timp să stea cu copilul. Mă doare, dar ce să fac? Eu nu am timp să mă ocup de copil, dacă nu aş munci atât de mult, nu am avea bani să-l creştem. Mamele sunt cele care contează cel mai mult în educarea copiilor, taţii sunt echipaţi să asigure cele de trebuinţă!”
Aş vrea ca azi să aruncăm în aer aceste mituri şi să vorbim despre ce oferă un tată copilului său, atunci când se implică în creşterea şi educarea lui.
- Afecţiune puternică, masculină, care să dea siguranţă şi sănătate emoţională. Asta înseamnă să-ţi declari iubirea atât verbal: „Te iubesc! Eşti atât de special! Sunt mândru să fiu tatăl tău!” cât şi non verbal: joacă, joacă şi iar joacă.
- Protecţie, astfel încât să crească şi să îşi asume riscuri fără a-i fi teamă: „Nu-i nimic dacă nu ştii, este în regulă să greşeşti, hai să lucrăm împreună până înveţi singur!/ Ai greşit pentru că m-ai lovit, dar hai să vedem ce altceva ai putea face atunci când eşti furios! / Ai minţit şi asta este o greşală, dar asta nu schimbă cu nimic iubirea mea pentru tine. Hai să vedem de ce ţi-a fost teamă să îmi spui adevărul!” Copilul trebuie să ştie că indiferent ce face, este acceptat şi iubit.
- Îndrumare şi sfătuire, care să-i ajute să-şi dezvolte înţelepciunea şi să ia decizii corecte în viaţă, carieră, căsnicie şi familie: „La noi în familie nu se consumă alcool, cum crezi că ar fi viaţa ta dacă te-ai căsători cu un bărbat care are această dependenţă? / Te sfătuiesc să îi explici cu calm colegului tău că nu îi permiţi să îţi vorbească folosind cuvinte jignitoare, iar dacă nu respectă ce i-ai spus, spune-i asta doamnei dirigintă. Nu vreau să intervin peste dumneai, dar te rog să îmi spui mereu în ce punct sunteţi.”
- Disciplină iubitoare, să poată cunoaşte limitele morale: „Înţeleg că ai vrut să ai şi tu maşinuţă ca a prietenei tale, dar nu ai voie să furi. Te rog să i-o duci înapoi mâine şi să îţi ceri scuze pentru ce ai făcut. / Înţeleg că ţi-a fost greu să îi înapoiezi jucăria, dar pentru că nu ai ascultat, timp de 1 săptămână, nu îţi mai pot cumpăra nimic. Vreau să ştii că te iubesc, dar trebuie să folosim consecinţa, pentru a învăţa să-ţi asumi singur responsabilitatea pentru faptele tale. Acum ne putem juca de-a…”
- Aprobare şi încurajare necondiţionate, să îşi poată îndeplini sarcinile: „Ai reuşit cu brio, felicitări pentru munca pe care ai depus-o!/ Ştiu că a fost foarte greu, dar uite ce bine te-ai descurcat! Nu ai reuşit să construieşti maşina, dar ai muncit foarte mult la ea. Asta este tot ce contează, că nu ai cedat./ Ştiu că este foarte frustrant şi că eşti dezamăgit, dar sunt aici să te ajut!”
- Luarea de măsuri generoase, astfel încât să fim nu doar binecuvântaţi, ci şi o binecuvântare pentru alţii: „Aş vrea să facem curat împreună în jucăriile tale şi să alegem câteva jucării cu care nu te mai joci atât de des, pentru a le oferi unui orfelinat. / Hai să o ajutăm împreună pe doamna aceasta să traverseze strada! / Aş vrea să mergem împreună să cumpărăm mâncare pentru 2 copilaşi şi să le-o ducem personal.”
Nevoile de hrană şi îmbrăcăminte nu sunt singurele de care un copil are nevoie de la tatăl său şi sper că, rândurile de mai sus, au dovedit ceea ce afirm. Până la următorul articol, vă invit să petreceţi 30 minute pe zi cu ai voştri copii şi să ne împărtăşiţi experienţa!
cine este Monica Berceanu, Specialistul romantic, www.monicaberceanu.ro
- de 11 ani psihopedagog și logoped
- de 2 ani de expert în terapie de familie și cuplu
„Odată ca niciodată, am vrut să mă fac om mare. Când am înţeles că-n viaţă chiar trebuie să ai grijă ce-ţi doreşti, m-am răzgândit. Şi-atunci am ales să mă-ntorc la copilărie. Şi, pentru că numai poveştile oamenilor dau elixirul tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte, m-am făcut psihopedagog şi psihoterapeut de familie şi cuplu: să dau viaţă basmelor nespuse din inimile copiilor şi să construiesc împreună cu voi, părinţi frumoşi, castele de iubire pe care nimeni să nu le poată dărâma.”
