“Copiii trebuie să trăiască experiențe noi în fiecare zi”.
E un deziderat pe care fiecare părinte trebuie să-l aibă în minte. Evident, nu putem să le acordăm atenția noastră la nivel maxim în permanență, dar ar trebui să ne gândim la asta. Și, atunci când timpul ne permite, să le oferim orizonturi noi.
De la mici jocuri, până la excursii, copiii noștri au nevoie de ele ca să descopere lumea asta. Au nevoie să se adapteze, să simtă, să guste, să vadă și să trăiască lucruri noi.
Iar ultima noastră aventură în patru a vizat exact crearea de trăiri noi în mintea celor doi prichindei ai noștri.
Am mers la o fermă cu animale domestice, pe care, din păcate, prichindeii de azi le văd foarte rar. Aventura în imagini o găsiți în video de mai sus.
A fost un loc în care ne-am gândit că ambii copii au de câștigat, deși este o diferență de opt ani între ei.
Clar bebele a fost principalul vizat. E la început de viață, are nevoie să cunoască animalele pe care, de obicei, le vede doar în desene animate sau în cărți. Și a meritat din plin drumul de aproape o oră cu mașina.
Mega entuziasmat a fost de fiecare vietate. Ușor timid și circumspect, lipit de mine atunci când vreun animal i se părea prea mare și intimidant, dar cu o curiozitate enormă care i-a învins toate fricile, Dan Christian a descoperit oile, caii, caprele, purceii și chiar bivolii. Și, la fiecare în parte, avea câte ceva de comentat pe limba lui pe care noi, părinții, încă încercăm să i-o învățăm.
A fost delicios puștiul.
Iar la Sophia, ce puteam face? Ea mai fusese în acel loc, ne așteptam să se plictisească repede. Și, totuși, aici se vede măiestria unor părinți zăluzi! 🙂
Ce joc puteam inventa să o avem și pe Sophia cu adevărat implicată în aventura aceasta?
Am observat la ea că este înclinată spre îngrijirea celor mai mici ca ea. Este atentă cu ei, afectivă, dar și îi și educă. Se va face profesor probabil, dacă va continua așa.
Astfel, ideea a venit oarecum de la sine: Draga mea, azi ești profesoară pentru bebe! Arată-i lumea și învață-l totul despre animale!
Imediat și Sophia a devenit super încântată de proiect. Și-a târât frățiorul pe la toate țarcurile, i-a arătat găinile și rațele, apoi toate celelalte viețuitoare din fermă. Și a încercat chiar să-i citească de pe panourile informative. Evident, bebele și-a pierdut repede interesul în fața unor dreptunghiuri fixe, fără animații pe ele, dar Sophia a continuat cu stoicism să-i citească de pe fiecare panou ieșit în cale.
La un moment dat, devenise, totuși, prea mult și pentru surioară. Cum mai avea o prietenă pe lângă bebe, Sophia se transformare într-o profesoară veritabilă, dar care, după vreo două ore obosise.
Așa că am luat-o părintește deoparte, am făcut o pauză pentru o gustărică de la Danonino și am lăsat-o să se odihnească.
E tare greu să fii profesor! A fost replica ei de concluzie. Musai să urmăriți clipul video căci expresia ei e pe măsura replicilor.
Da, clar e greu să fii profesor, dar exact asta am vrut să realizeze Soph în urma jocului inventat la fermă. Începe noul an școlar și e bine ca elevii să-și aducă aminte că dascălii merită prețuirea lor. Să înțeleagă că și ei, ca și părinții, sunt oameni și mai obosesc din când în când.
Și, cum noi suntem buni și înțelegători cu ai noștri copii, așa și prichindeii trebuie să ofere empatie cadrelor didactice!
Încercați și voi experimentul acesta acasă. Sunt sigur că cei mici vor descoperi lucruri surprinzătoare despre empatia imensă pe care o pot oferi celor din jur.
(P) Iar, dacă, pentru școlari, veți căuta gustări hrănitoare cu calciu și vitamina D, să știți că produsele Danonino sunt o soluție de luat în calcul. Brânzica sau iaurțelele, toate sunt în ambalaje ușor de utilizat de copii și pot fi servite repede și igienic în pauzele dintre ore.