Am făcut spectacol cu fii-miu în magazinul de jucării. Mai bine spus, fii-miu a fost spectacol în magazinul de jucării.
Până acum, la vârsta lui venerabilă de doi ani, nu a calcat într-un astfel de magazin. Ne-am rezumat să îi cumpărăm noi ce am considerat că i-ar plăcea, ce ne-a plăcut nouă.
Cumva, sincer, ne-a fost frică. Să vă spun de ce. Ne-am dus o dată împreună la cumpărături și a făcut circul circului când casieriţa a vrut să îi ia din mână caşcavalul ca să i-l scaneze. Doamne cum a fost… Haosul de pe lume! Păi vă dați seama ce a fost în mintea mea imaginându-mi cum ar fi să îl duc într-un magazin plin cu jucării. N-am putut… Era peste puterile mele și, la cum mă cunosc, cum nu prea pot să îi refuz ceva, aș fi plecat de acolo cu sacii. Așa că, am evitat experiența asta.
Acum, însă, am zis: ”Hai, George, fă-o și pe asta și vedem ce iese!”
L-am pregătit de acasă. I-am zis că mergem să cumpărăm niște cuburi de construit și că vom intra într-un magazin de jucării. Al meu, o veselie cât Casa Poporului. Eu? Emoții până la cer și înapoi. Deja mi-l și imaginam cum se tăvăleşte pe acolo că vrea vreo 10 mașini și nu una…
În drum spre mall, am repetat iar polologhia: cumpărăm o singură jucărie. El îmi răspundea:
-Da, tata, una!
Am ajuns, am intrat în magazin și a încremenit. Abia mai respira. Se uita când stânga, când dreapta, când sus, când jos. Am înaintat puțin și am ajuns la raftul cu cuburi de construcție.
-Hai, tati, pe care le vrei? Uite, de astea mai ai. Hai să luăm unele noi. (cuburi)
Așteptam un răspuns. Nimic. Când cobor ochii, fii-miu nu mai era lângă mine. Panică. Îl strig. Nimic. Mă învârt puțin pe acolo și aud un chiot inconfundabil. Îl găsesc la raftul cu mașini cu telecomandă. Efectiv avea capul lăsat pe spate și se uita la cele aranjate pe cel mai înalt nivel. Avea mânuțele la piept, parcă se ruga. Îi râdeau ochii, tremura de emoţie şi încântare.
După ce a analizat el situația cât de cât, a început să se agite, să râdă în hohote, să numere mașinile (aşa bucuros era că până la 10 nu a scăpat o cifră), să sară în sus de bucurie, să chiuie, ba chiar mi-a sărit în brațe și m-a pupat. Era într-un extaz total și alta nu!
-Vrei mașină, tati?
-Daaaaa.
A fost cel mai sincer da! L-a zis cu vocea, cu ochii, cu tot corpul.
-Păi și pe care o vrei?
Inevitabil mi-a enumerat entuziasmat vreo 6, toate cu telecomandă, colorate, de mărimi diferite. Hopaaa… situația începe să scape de sub control, mi-am zis.
-Tati, am zis că luam doar una. (Deși plecasem după cuburi.)
S-a uitat la mine, a luat o faţă de om foarte serios, s-a concentrat bine, a pipăit câteva cutii cu mașini, s-a dat doi pași în spate, a mai analizat o dată situația și variantele, s-a uitat la mine, a dat din cap și a pus mâna pe o cutie. Ce a a ales? O mașină de… gunoi…
-Pe asta o vrei, tati?
-Da!
Un „da” hotărât. I-am dat mașina din raft și s-a dus glonț spre casa de marcat. Nici că l-a mai interesat de celelalte jucării expuse. Acolo m-a pus să îl iau în brațe să îi dea el casieriţei cutia să o scaneze. Așa am făcut.
Eh, până a scanat doamna codul mașinii, am rugat-o să îmi dea și un set de găletuşe și lopăţele pentru nisip. Am zis să îi mai fac piciului o bucurie. I-am cerut și un elefant din ceva latex dubios, că al meu e înnebunit după elefanţi. Doamna drăguță m-a servit, fii-miu s-a uitat siderat la mine.
-Tata, una!
Da, fii-miu a reținut foarte bine mesajul meu și eu, în loc să mă ţin de el, l-am călcat în picioare. Ce mesaj am transmis? Unul total greșit. Așa se face că am înapoiat lopăţelele și găletuşele, am dat înapoi și elefantul și am plecat cu mașina de gunoi spre casă. N-a schiţat un gest de reproş că nu le-am cumpărat, ba chiar era super mândru de cum au decurs lucrurile. Mie îmi venea să îl pup de să îi înroşesc obrajii și îmi mai venea să îmi dau mie două palme că n-am gestionat corect situația, iar un puști de doi ani, în loc să profite, m-a atenționat.
Eh, spre după-amiază m-am întors, i-am luat sculele de nisip și elefantul. Am zis că se va bucura. Da, s-a bucurat, după vreo două zile, dar eu nici acum nu îmi scot din cap ce lecție am primit.