Am fost detronat, îngenuncheat și orice aș face n-am cum să o câștig înapoi.
Asta aș putea spune, dacă aș fi concurat cu un alt bărbat de „talia” mea. Concurez însă cu fii-miu, deci… nu e competiție, ci o numesc alianță.
I-a făcut prima declarație de dragoste soaței și m-a făcut puțin „gelos” pentru că, la vremea la care i-am făcut eu așa ceva pentru prima oară, n-a reacționat la fel. Adică n-a reacționat nici măcar 10% din cât a făcut-o acum.
Să vă detaliez că poate vă regăsiți, dragi tați.
Vin într-o zi acasă și parcă am intrat într-un vis: casa lună bec, jucăriile aranjate (de obicei îl pune pe el să și le așeze la locul lor), din bucătărie venea un miros magnific de brioșe cu fructe și friptură de mai aveam puțin să dau iama în cuptor. Îi caut prin toate camerele, i-ai de unde nu-s. O sun.
-Da, dragule. Mi-a răspuns cu o voce euforică de parcă plutea pe nori roz.
-Unde sunteți? Am ajuns acasă și nu-mi vine să cred cum arată la ora asta. (De obicei e haos – jucării peste tot, fii-miu în acțiune, ea cumva resemnată.)
-Am dat o fugă până la mall dar ne întoarcem repede.
-Doamne, iubito, ce-i mai cumperi?
-Să nu te aud! Îi cumpăr ce vrea el pentru că merită! Îți povestesc acasă.
Mi-am dat seama că mă lupt cu morile de vânt…
-Ok. Pot să mănânc? Sunt rupt de foame.
-Doar să guști că trebuie să mâncăm toți trei.
-Ok…
I-am așteptat vreo 20 de minute. Au intrat pe ușă unul mai fericit ca altul. Piciul cu o jucărie nouă, evident, iar ea… Ea… Ea… Ea era alt om. Zici că a fost la ceva terapie de grup, yoga sau mai știu eu ce.
-Ce e cu euforia asta pe tine?
-Nu mai pot de fericire. NU MAI POT!
-Văd asta. Dar ce s-a întâmplat?
-Stai să vezi. Puiuuuu!!! Îl strigă pe pitic.
Vine gagiul la noi și a mea, cu un zambet molipsitor pe față îl întreabă.
-Cum ai zis tu că e mami?
-Feiecita! (Fericită)
-De ce e mami fericită?
-Că aie pe Adu-Adu și pe tata. (Că îl are pe Adu-Adu și pe tata).
Mă uitam la el și brusc mi-am dat seama de motivul fericirii. Fii-miu îi făcuse nevestei prima declarație de dragoste sinceră, din suflet. Și credeam că ne oprim aici. Nu, nu!
-Și mami e frumoasă?
-Nu. Mami e Benet!!! (Mami e Batman)
În traducere liberă, mami nu că e frumoasă, e chiar Batman, adică supremul frumuseții și al puterii.
Na… cu asta m-a lăsat mască știind ce înseamnă Batman pentru el și câtă fascinație îi provoacă.
-Te iubește mama. Îi spune a mea așteptând răspunsul.
De obicei nu așteaptă ca piciul să îi răspundă. Și zbang! că îl aud:
-Te bebesc și eu. (Te iubesc și eu)
Eh, piciul și-a văzut de treabă și am aflat și cum s-au desfășurat evenimentele. Ea era în sufragerie și încerca să pună niște haine la locul lor, când copilul s-a ridicat dintre jucării, a venit la ea, a luat-o în brațe și i-a declarat toată dragostea lui.
În secunda doi, au lăsat-o genunchii, inima a început să îi bubuie cu putere și, de acolo, s-au întâmplat toate: a strâns ea jucăriile împreună cu el, a gătit de să-i dea Dumnezeu sănătate și au avut și escapada la mall.
Ce să vă mai zic? Când i-am citit fericirea pe chip mi-am adus aminte că n-a reacționat așa când i-am făcut eu prima declarație de dragoste dar sunt al naibii de mândru că împreună cu ea am adus pe lume un omuleț care să îi/ne provoace atâta stare de bine.
Da, cu el nu sunt în competiție ci în alianță. Pe femeia asta, noi doi, e musai să o facem fericită.
P.S: Starea de fericire durează și astăzi. Gătește senzațional, la mall le-am pus interdicție, iar jucăriile le strângem împreună. Eu zic că e bine.