Mi se aprind ochii de bucurie când citesc despre oameni care sunt fericiți. Pur și simplu, mă bucură sincer fericirea lor. Mă bucură faptul că, deși au avut obstacole grele în viață, au reușit să găsească luminița de la capătul tunelului.
Am publicat zilele trecute articolul „Mamele singure nu au ciumă”, un articol care a devenit viral în online și a fost citit de zeci de mii de oameni. Câțiva dintre ei au decis să-mi împărtășească din experiențele lor și aș vrea să le citiți și voi.
Cele mai multe sunt femei, persoane care au trecut prin momente foarte grele, precum decesul soților sau divorțuri urâte. Au fost și câțiva bărbați, „curajoșii mei”, cum îmi place să le spun. Bărbați cărora nu le-a fost frică să le dea o șansă unor femei care, acum, le sunt soții.
Vă rog să citiți aceste mesaje, sunt povești de viață reale. Și, dacă sunteți într-o situație grea, vă asigur că va fi și bine. Va fi din nou soare cândva. Pentru că oricine are undeva un suflet pereche.
NB: Susțin familia și nu văd divorțul ca o soluție. Dar cred că e mai bine ca un cuplu să se despartă dacă au ajuns pe un drum fără întoarcere. Apoi nu sunt un feminist. Sunt mascul în toată firea și țin genetic cu bărbații. Dar trebuie să recunosc că, în societatea românească, femeia este mult mai blamată în urma unui divorț și multe dintre el ajung să sufere de depresii îndelungate.
Totuși, poveștile de mai jos vin să ne arate că există și excepții.
O EA:
„Frumos articolul m-a făcut să zâmbesc 🙂 Și haideți să vă spun de ce:
În primul rând, nu doar pentru că, până acum ceva timp, eram o mamă singură ci pentru că e ușor incomplet. Imaginea de ansamblu era asta: plin proces de divorț și partaj, o minune mică de 6 ani și eu… ca orice om speri că poate cândva vei găsi un el simpatic …și uite că apare. După prima întâlnire se stabilesc regulile care sunau așa:
1. Eu am un copil, unde merg eu, merge și el, îți convine bine, nu tot la fel, ușa e deschisă.
2. Dacă vei intra vreodată în viața copilului meu, va fi când voi considera eu, dar cu siguranță nu vei dispărea din viața lui ulterior.
3. Copilul are tată, deci să nu ai pretenția să îți zică tată, dar să te străduiești să fiți prieteni și s-o ajuți cu ce poți. E important.
4. Eu nu visez, nu vreau promisiuni de mari iubiri sau marea cu sarea…eu vreau liniște, timp pentru noi și activități de cuplu exclusive, orice ce vrei tu…dar la alea copilul să nu fie… să fie la bunici sau cu bona sau la tată.
5. Hai doar să fim noi, fără regrete, și să vedem unde duce drumul, căci planurile sunt inutile… (și sunt, credeți-mă, căci nimeni nu se căsătorește și nu își cumpără casă doar ca să divorțeze, ci vrei și tu să fie bine.)
Răspunsul lui:
Da, hai pur și simplu să fim noi… și ne-am văzut așa vreun an de zile doar noi doi… apoi într-o zi a simțit că vrea o pauză să se gândească, să mediteze ce să facă (nu e ușor nici pt ei, atenție doamnelor!). A stat el fără niciun semn vreo 2 zile…apoi a zis: ”Eu cred că ar fi cazul să ne mutăm împreună și să o integrăm treptat pe minunea mică în relația noastră.”.. și așa a fost… zilele trecute râdeau mama și cumnata mea „de cât de bine crescut e copilul nostru”, iar ei doi sunt superbi împreună, se joacă, se distrează, complotează și mă fac cea mai fericită ființă din lume…
Dragele mele doamne, ideea e că fiica mea mereu va fi pe locul 1, dar asta nu înseamnă că va monopoliza totul sau că ea are întotdeauna dreptate…nu uitați că el nu e pe locul 2, ci doar în spatele locului 1, puțin mai jos… dragi domni, luați-vă timp să cunoașteți întâi femeia și, abia la momentul oportun, mama…căci doar așa puteți înțelege tabloul complet.
NOI ASTĂZI SUNTEM FERICIȚI TOȚI TREI ȘI AȘTEPTĂM CURÂND O MICĂ MINUNE să vina în familia noastră 🙂 sunt deja 2 ani de când ne știm și nu voi regreta niciodată faptul că ne-am dat timp unul altuia.”
O EA:
„Eu sunt o mamă singură. Nu părăsită, ci văduvă. Și nu aștept un salvator (sponsor, cum am văzut un comentariu mai sus).
Da, copilul meu este prioritatea mea și, dacă m-a ținut ceva cu picioarele pe pământ, a fost ideea că sunt răspunzătoare pt fericirea și stabilitatea copilul meu. Și da, la final de zi, sunt obosită și poate că, dacă aș avea cu cine să împart responsabilitățile de zi cu zi, nu aș fi atât de obosită.
Dar nu mă plâng și nu voi accepta în viața noastră un bărbat doar ca să acopere niște nevoi (indiferent care ar fi alea). Copilul meu a crescut într-o familie fericită și iubitoare. Dacă voi simți că îi voi mai putea oferi stabilitatea și armonia în care a crescut, bine, dacă nu… la fel de bine.
Așa că, domnilor, noi, mamele singure, nu avem nevoie de un bărbat pe post de sponsor, bonă sau ce am mai citit mai sus.”
O EA:
„Eu sunt o mămică singură cu doi băieței. Acum doi ani am ales să las în spatele nostru omul care ne distrugea încet, încet viețile și, prin singurătatea mea de mămica, m-am regăsit și am descoperit că fericirea mereu a stat și stă în lucrurile mărunte și în oamenii cu suflet mare. Dar maturitatea ce o dobândești după ce treci printr-un divorț nu o poate avea o fată singură niciodată.”
O EA:
„Nu trebuie să fugi de o mămică singură. Poți găsi în ea o mare iubire și înțelegere pe care cu greu le găsești la altcineva. Dar, până la urmă, fiecare are libertatea de a alege și de a vedea cu adevărat că viața este doar una și că timpul pierdut nu se mai poate recăpăta. Sau poate că asta e povara noastră de dus, să fim părinți singuri și să ne regăsim în dragostea și gingășia copiilor noștri. Eu zic că fiecare dintre noi merită o șansă la fericire.”
O EA:
„Să fii femeie singură nu e un defect! Chiar cred ca e o calitate! De 16 ani, cresc un copil singură. Copil ce a avut probleme de sănătate, ce a necesitat numeroase intervenții chirurgicale în țară și peste hotare. Ne-am zbătut și chiar am reușit împreună! Acum sunt invidiată de mulți părinți pentru copilul meu. Am avut parte doar de bucurii din partea ei! Acum e studentă la medicină în Cluj și e cel mai bun copil din lume, chiar dacă e adolescentă acum. Copiii care au un singur părinte nu vor cere niciodată mai mult decât știu că le poate oferi el! Iar mama singură știe să se descurce în orice situație, chiar dacă ridurile apar ceva mai devreme decât la celelalte femei!!„
Un EL:
„Super tare articolul! Și eu sunt cu o mămica de 6 luni. Are o fetiță nemaipomenită. Până acum totul merge ok. Toți 3 ne înțelegem foarte bine .. Mă simt bărbat în adevăratul sens al cuvântului! Deci, ai mare dreptate!”
Un EL:
„Am cunoscut și avut o relație cu o femeie cu doi copii zece ani, am locuit împreună și chiar am fost căsătoriți! Va pot spune ca într-adevăr genul acesta de femei sunt super femei! Probabil nu am iubit și nu voi mai iubi niciodată o femeie cum am iubit-o pe aceasta! Iar copiii ei i-am simțit ca pe copiii mei! Am avut și norocul ca ei sa fie destul de mici și m-au perceput ca tatăl lor! Vă spun ca nu exista nici o diferență între copiii altuia și copiii tai, atâta timp cât știi să te apropii de ei!
Relația dintre noi s-a stins din cu totul alte motive decât faptul că ea ar avea doi copii, motive pe care nu le pot expune aici din respect pentru relația pe care am avut-o! Ce vă pot spune este că legătura creată cu o astfel de femeie este una specială și puternică! Consider că o femeie care își crește singură copiii este o eroină! Nu am copii, însă, experiența trăită atât de intens mă face să spun că oricând aș intra într-o astfel de relație fără nici un regret! Copilul sau copiii ei nu sunt un handicap pentru relație ci un plus, o binecuvântare!”
O EA:
„Eu am fost mamă singură 9 ani de zile. L-am întâlnit pe el și nu mi-a fost rușine să-i spun că am un copil și el e mândru că i-am zis. Suntem de doi ani împreună, nu știe ce să facă pt fată și pt mine. Îl iubim enorm și el pe noi. Acum sperăm ca Dumnezeu să ne dea un bebe împreună.”
O EA:
„Salutare Taticool.
Am și eu un soț care este taticool pentru fata mea de 13 ani, din prima căsătorie, și pentru minunea de 9 luni care a venit după 6 ani de relație.
Este greu la început pentru o mamă singură, dar este frumos pentru copil când trăiește în liniște și nu în scandaluri.
Soțul meu NICIODATĂ nu a dat fata cea mare la o parte. Oriunde mergea și merge este ca umbra lui. Dacă o lasă 2 zile la părinții mei, a treia deja e la ea s-o aducă acasă, este „sufletul” lui cum zice el.
Acum, că avem o a doua minune, nici nu se cunoaște diferența între ele sau în modul lui de a le iubi.
Când am aflat a doua oară că sunt însărcinată, am zis: ”Doamne să-mi dai un copil frumos și deștept ca tatăl lui și sănătos ca mine”. Doamne, Doamne exact așa a făcut. O să vă întrebați de ce am zis așa…soțul meu s-a născut cu o malformație venoasă pe creier și a aflat la 32 ani, iar medicii nu i-au garantat că va mai trăi mult sau că va avea copii. Acum are 43 ani, trăim în liniște și, la ultimul control, medicii i-au spus că, dacă a trecut de 40 ani, poate să trăiască 100.
Deci, mamelor singure, atunci când un bărbat vă alege, căutați în el liniștea și siguranța copilului și a voastră. Pentru oricine există un suflet pereche.„
***Dacă vreți să-mi împărtășiți povestea voastră de viață, vă aștept mesajele aici sau pe mail la contact[@]taticool.eu .
Sper să iubiți din nou și să fiți iubiți! Să trăiți fericirea pe care orice suflet de pe pământul ăsta o merită!