Ne jucam prin casă toți trei. De fapt, mami butona pe laptop după ceva, luase o pauză de noi, iar eu cu Soph eram întinși pe covorul din sufragerie și ne smotoceam. Concret eu o giugiuleam pe ea, iar ea se dădea prețioasă. O pupam, o mai gâdilam, o strângeam în brațe și ea se împotrivea. Teoretic, se împotrivea, dar, imediat ce-mi luam mâna de pe ea, începea ea să mă gâdile, ca să mă provoace.
Pe scurt ne iubeam. Așa cum faceți și voi acasă, în momentele alea de relaxare, lipsite de griji și concentrate doar pe ACUM. Și, uitându-mă, eu așa la mami, cum nu ne băga în seamă, m-am gândit să-i fac puțin în ciudă. Doar noi ne distram pe covor, iar mami se dădea ocupată.
Convins că, în momentul ăla, fiică-mea este 100% conectată cu mine, i-am pus cea mai tâmpită întrebare pe care puteam să i-o adresez. O urăsc, de altfel, nu suport când o aud, dar, atunci, mi s-a părut amuzat să i-o adresez, convins că îi voi face în ciudă maică-sii.
„Sophia, tu pe cine iubești mai mult?”. Iar răspunsul ei nu a întârziat să apară, într-un stil pe care doar un copil inocent și iubitor știe să-l rostească.
M-a luat de gât, m-a pupat și mi-a spus sec: „Pe mami!”.
Era clar că Sophia înțelesese imediat că vreau să o tachinez pe maică-sa și mi-a dat exact replica opusă celei pe care o așteptam. Ca să o protejeze pe mami. Ce intuiție a avut copilul ăsta în doar câteva secunde!
Am continuat jocul și m-am dat supărat. Tot în glumă. Dar ea a ținut minte această glumă. Surprinzător, i-a rămas în minte fața mea tristă. Deși era doar o glumă, copilul nu a trecut peste, ci i s-a întipărit în căpșor.
Atunci am greșit, am realizat după. Dar mi-am învățat lecția. Chiar și în glumă, nu trebuie să-ți pui copilul să aleagă vreodată între părinții lui. Și viața avea să-mi confirme greșeala.
După vreo lună, eram cam în aceeași situație. Pe aceeași canapea sau pe lângă. Tot toți trei. Și nu știu cum vine vorba, de data asta fără vreo întrebare prealabilă, Sophia îmi spune: „Tati, tu știi că te iubesc mai mult ca pe mami?”.
Ha! Dacă aș mai fi continuat jocul din urmă cu o lună, ar fi trebuit să sar în sus de bucurie și să glumesc pe seama soaței. Să o tachinez și să-mi scot pieptul de cocoș în față, că sunt un mega tătic pentru că fiică-mea mă iubește mai mult pe mine decât pe maică-sa.
Dar nu mai era un joc. Mai ales că înțelesesem că, atunci, a fost o greșeală. Iar jocul acela mi-am propus să nu-l mai fac vreodată.
Am luat-o în brațe și am pupat-o pe frunte. A venit și mami într-o îmbrățișare comună și, câteva secunde, doar ne-am ținut în brațe.
Apoi, am privit-o și i-am spus pe tonul acela grav, dar blând, pe care Sophia l-a învățat ca fiind tonul discuțiilor serioase dintre noi, discuții în care vreau să-i transmit informații de ținut minte toată viața. (Da, am o anumită voce, în astfel de momente, pe care o folosesc foarte rar- doar nu sunt multe momente grave- o voce pe care Sophia o ascultă întotdeauna cu mare atenție. E o tehnică inventată în relația cu ea.)
„Sophia, noi, părinții tăi, te iubim amândoi la fel de mult. Adică nespus! Mult de tot și pentru totdeauna! Dragostea pe care ți-o purtăm nu poate fi comparată între noi pentru că ea este maximă la fiecare în parte. Sunt sigur că și tu ne iubești la fel. Foarte, foarte mult, maxim. Atât de mult, încât nu ne poți iubi decât la fel pe amândoi. Așa că nu vreau să-mi declari că mă iubești pe mine mai mult sau pe mami. Pentru că dragostea ta pentru fiecare în parte nu poate fi decât maximă, așa cum este a noastră pentru tine!”.
Da, m-am felicitat pentru cuvintele astea. Așa discurs emoționant, n-am mai rostit de mult! 🙂
Bine, mi-a luat cinci minute după aia să-i explic ce înseamnă „maxim”, dacă „maxim” poate fi tradus în distanțe, cam de unde până unde, de la Pământ la Soare sau doar până la Lună. În fine, Sophia căuta o reprezentare vizuală a acestui „maxim” și i-am explicat în detaliu.
Dar, după această discuție, copilul a înțeles. Nu i-a mai spus vreunuia dintre noi că-l iubește mai mult sau mai puțin ca pe celălalt. La rândul nostru, am învățat că NICIODATĂ, DAR NICIODATĂ, NU TREBUIE SĂ NE PUNEM COPILUL SĂ ALEAGĂ ÎNTRE NOI, PĂRINȚII LUI.