Paradoxul căsniciei: am relație stabilă, dar trebuie să mă programez la sex!

sursa foto: http://hdwallpapersrocks.com/
sursa foto: http://hdwallpapersrocks.com/

Dacă m-ar fi întrebat cineva în urmă cu vreo 2 ani, ce mi se pare cel mai nasol într-o relație, aș fi spus, fără să respir, că programarea la sex e de departe câștigătoare. Nu intru în detalii gen lipsă de respect, încredere, dragoste și așa mai departe că, fără astea, eu nu concep ideea de cuplu. Pornesc de la premisa că le am pe toate, așa că, da, de departe cel mai nasol mi se pare să îți programezi perioada în care ai bucurie la aşternut.

„Draga mea, crezi că mâine seară, între orele 22.00 – 23.30, putem să ne bucurăm unul de altul?”.  Ei, dacă auzeam o întrebare de genul ăsta sau chiar similară mi se ridica părul în cap și replica venea repede: „Dar, ce, măi? Sunteți la program? Acasă sunteți ca la corporaţie? Și la toaletă mergeţi după program? Mâncaţi la ore fixe? Respiraţi pe ceas?”. Da! Așa eram!

Cum, frate, să îți programezi când faci dragoste cu partenera sau partenerul tău? Pai dragostea asta vine când vine și trebuie consumată atunci, pe loc. Dacă te apucă atunci când vrei să ieși pe ușă să fugi la serviciu și o vezi pe ea că iese de la duş în prosop, aia e! Inventezi o scuză și întârzii. Descinzi peste ea și vă bucuraţi de voi. Dacă vă apucă atunci când faceți clătite, aia e. Opriți focul și vă vedeți de treabă, că de foame n-a murit nimeni așa repede.

Buuun… Apare copilul. Mamă, ce bucurie! Mogâldeaţa aia mică vă umple sufletele de bucurie. Trece perioada în care aveți interzis la sex, deși tu ai numărat zilele, orele, minutele, ca puşcăriaşii. Mai, mai să faci dungi pe pereți ca să vezi câte zile mai sunt până „câştigi la loterie”.

Cum ziceam, trece perioada și tu, ca un taur în călduri o aștepți la fiecare colţ din casă. Supriză! Situația s-a schimbat radical și la capitolul ăsta. Nu mai merge cum mergea… Trebuie să sterilizaţi biberoane, să mai furaţi o oră de somn când cel mic doarme, să spălaţi haine, muuuulte haine, să le întindeţi, să faceți mâncărică bună și sănătoasă, să adunați jucării, să vă jucați, să, să, să…. Multe „să…”!

Cumva, cumva lucrurile se așează și intrați într-un normal. Cel puțin așa vi se pare. Gata! Copilul e ok, mănâncă bine, doarme bine, deja are un program format. Perfect! Acum e momentul! Puteți să vă faceți de cap!

Altă surpriză! După atâta consum psihic şi fizic vă dați seama că sunteți rupţi de oboseală. Pe când să cădeţi în patima dragostei unul adoarme… Poate pe unul dintre voi vă mai încearcă și o migrenă… Nu vreau să arunc asta asupra  doamnelor că și nouă ni se întâmplă…

Și… se poate și mai rău de atât! Vă apucaţi de o treabă serioasă. Vă apucaţi cu patos, dăruire și cu o dorință ce zăcea în voi de luni de zile. Când e focul mai foc, se aude un glas suav dar foarte înţepător care vă întrerupe iremediabil. Bebe vrea apă, papa, vrea doar o îmbrățișare sau consideră că a dormit destul și e pregătit pentru o nouă sesiune de joacă.

Și da, voi sunteți histrionii care trebuie să-l întreţineţi. Voi, cu dorința arzând, cu fantezia care stătea să explodeze, cu privirile acelea pătimaşe pe care vi le aruncați unul altuia peste piesele de lego sau peste ATV-ul care nu avea ce să caute în casă…

Și uite așa, ajungem noi, părinții, să ne programăm orele de sex. Aşa am ajuns şi eu… M-am luptat să nu ajung aici. M-am luptat acerb. M-am luptat ca românii cu turcii şi am pierdut bătălia, însă nu războiul!

Deşi cel mic mi se pare cel mai solicitant copil în viaţă, reuşim, printre picături, să ţinem focul aprins. O vânez la bucătărie şi îi fur un sărut. Mă vânează seara când merg la baie să-i pregătesc prinţului cada şi îmi promite câte-n lună şi în stele pentru noaptea ce vine. O vânez când iese de la duş şi dacă cel mic îşi face somnul de frumuseţe amânăm sesiunea de găteală cu ceva timp. (nu cât aş vrea eu, dar o amânăm).

Da, după ce apare copilul totul e după program (programul lui), dar important este ca voi doi să nu vă uitaţi. Măcar 10% din ce aveaţi să nu lăsaţi să moară. Pasiunea dintre voi nu trebuie să dispară  niciodată şi, chiar dacă ajungeţi să vă programaţi „dragostea”, faceţi-o ca la carte cu tatonări, promisiuni fierbinţi şi imaginaţie bogată.

Poate nu duceţi planul la bun sfârşit de fiecare dată că programul lui e programul lui, dar măcar sunteţi acolo şi nu vă uitaţi pe voi.