Orice ar face copilul, părintele îl va ierta. Pentru că ăsta este rostul lui pe lume

Mă iartă, mamă! Nu e ziua ta, nu e 8 martie, nu e nicio zi specială. E doar o zi în care m-am gândit la tine. Și simt nevoia să-ți cer iertare.

Uit prea des de tine. Te sun destul de rar, iar când mă suni tu, de obicei, vorbim puțin. Sunt prea ocupat, am prea multe pe cap și uit de tine.

„Ești bine?” E singura întrebare pe care mi-o pui. „Da, mamă, sunt bine, dar nu am timp să vorbim acum! Am multă treabă!”. „Dacă ești bine, e tot ce contează pentru mine! Vorbim altă dată.” E tot ce-mi spui și mă ierți mereu că nu am timp pentru tine. E suficient că sunt bine.

Mă iartă, mamă, că, atunci când ne întâlnim, petrecem puțin timp împreună. De obicei îți dăm nepoata în brațe și noi fugim să respirăm aerul de adulți fără copii. Venirea ta la noi e momentul nostru de escapadă. Fugim, ne distrăm, dar uităm de tine.

Îți mulțumesc prea rar pentru tot ce ai făcut pentru mine. Și, Doamne, câte ai făcut! Mi-ai dat tot din multul sau puținul tău. Mi-ai dat tot. De când m-am născut și până astăzi, mai bine de 36 de ani, am fost, pentru tine, întotdeauna, mai important decât tine.

Nu ți-a cerut-o nimeni, dar te-ai sacrificat de o mie de ori. Pentru că asta ai vrut, asta ai simțit. Pentru că asta ești tu PĂRINTELE meu, care m-ai iubit necondiționat și care mi-ai dat totul, fără să ceri nimic în schimb.

Ai făcut mii de teme cu mine, deși veneai ruptă de oboseală de la serviciu. Dar, în fiecare zi, găseai forță să mă ajuți și pe mine la școală. Ca să mă faci OM MARE. Ăsta era visul tău. Și mi-ai dat totul ca să îl îndeplinim.

Și câte ai mai făcut pentru mine, mamă! Mi-ai dat bani, sentimente, timp. Chiar și acum îmi dai totul, deși sunt adult și îți spun că ar trebui să te mai gândești și la tine. Dar, pentru tine, doar EU sunt important. Pentru că, încă din prima clipă, EU AM FOST VIAȚA TA! Iar fericirea mea e singura ta fericire.

Dar, mamă, câte ți-am greșit. Enorm! În copilărie, ți-am aruncat farfuria pe jos că nu-mi plăcea mâncarea pe care ai făcut-o sau, mai târziu, m-am însurat departe de tine, singurul tău copil. A fost o aventură de tânăr îndrăgostit, care se gândea doar la fericirea lui. Iar, de tine am uitat.

Iar tu ce ai făcut, mamă? M-ai certat uneori, dar niciodată pe măsura durerii din sufletul tău. Pentru că tu, mamă, ai reușit să mă ierți de fiecare dată. E ceva în sufletul tău care nu-ți dă voie să fii supărată pe mine.

Și, oricât ți-aș greși, mă vei ierta. Pentru că, deși n-ai citit o carte de parenting în viața ta, ești PĂRINTELE meu. Iar părintele va ierta mereu trăznăile copiilor.

Îți spun acum, mamă, că te rog să mă ierți! O spun acum, cât încă te am și cât, încă, al meu copil e mic. Sunt sigur că voi suferi și eu enorm, așa ca tine. Când Sophia va fi mare, va uita de mine.

Da, va uita pentru că niciodată copiii nu-și vor pune pe primul loc părinții. Au prea multe de făcut, prea multe aventuri de descoperit, prea multă viață de trăit. Și prea puțin timp pentru părinții lor.

Îi știu acolo și cred că-i vor avea pentru totdeauna. Cred că tot ce le dau părinții li se cuvine. Și chiar mai mult. Se supără pe bătrânii lor, îi ceartă, le greșesc și niciodată nu-și cer iertare. Și uită mult prea des de ei.

Te sun, mamă. Da, azi, te sun. Să ne auzim măcar un minut, să-ți spun că sunt bine.