Nu vrea să-și facă temele? 3 tehnici care te scapă de stres

Și tu faci aceste 3 greșeli legate de temele copilului tău?

Aproape a trecut prima lună din acest an școlar, iar copiii (și părinții) trăiesc cu o doză ridicată de stres, mai ales în ceea ce privește temele.

Problema e că de fiecare dată când punem prea multă presiune pe note și majoritatea momentelor împreună sunt despre teme, relația părinte – copil are de suferit.

Copilul devine mai irascibil, începe să se ascundă, să mintă, să facă orice l-ar ajuta să scape de ceartă sau pedepse. 

Poate primul pas ca temele să nu mai fie “o corvoadă“ nici pentru copii, nici pentru noi, este să conștientizăm ce greșeli facem și ce poate fi diferit de acum înainte.

Iată 3 dintre aceste greșeli:

  1. „Ne atacăm” când copilul nu vrea să-și facă temele.

Mulți părinți se fac roșii ca racul de furie când copilul nu se descurcă să-și facă temele de unul singur sau le lasă pentru noaptea târziu.

Astfel, ajung să îi spună lucruri (dureroase, de altfel) de soiul: „N-ai să ajungi nicăieri.”,O să te faci de toată rușinea în fața clasei.” sau „O să ajungi măturător de străzi”.

Dureros e că astfel de cuvinte și reacții nu trezesc în copil motivația și dorința de învățare, ci, mai degrabă, revolta sau tristețea. 

  1. Îl comparăm cu alți colegi (mai harnici, mai silitori).

„Dar Darius cum reușește să-și facă temele după ore, și tu nu?”

„Asta-i temă?! E un fleac. Să vezi ce teme o să ai când ajungi la liceu…”

… nu fac decât să îi transmită copilului următorul mesaj: „Nu te descurci! Nu am încredere în tine că vei reuși în viața!”. 

Așadar, poate ajunge să creadă că noi, părinții, nu avem încredere în el. Sau, mai rău, își poate pierde încrederea în el și în abilitățile lui.

  1. Îl pedepsim dacă nu are temele gata când hotărâm noi.

Când copilul amână temele pe mai târziu sau chiar ne minte că nu are nimic de rezolvat pentru a doua zi, avem tendința să scoatem “artileria grea”, adică să-i interzicem tableta sau să-i spunem vorbe grele.

Și chiar dacă s-ar putea să învețe poezia sau să scrie compunerea la engleză pentru că îi este teamă că rămâne fără ora de Minecraft sau fără oul cu surprize din frigider, aceste metode nu funcționează pe termen lung.

Pentru că el își va scrie temele doar ca să primească ceva sau ca să nu i se ia ceva. Adică, tot din frică, nicidecum pentru că înțelege MOTIVUL pentru care să învețe.

Și atunci? Ce e de făcut ca ai noștri copii să-și rezolve temele fără să le suflăm în ceafă și fără să le repetăm la nesfârșit că vor fi codașii clasei dacă nu pun “burta pe carte”?

Iată

3 trucuri care nu vor da greș dacă vrei să ai un copil silitor, 

care-și face temele fără să stai cu gura pe el.

  1. Cuvintele magice: „Temele sunt responsabilitatea ta.”

Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă părinții este faptul că fac temele în locul copiilor.

Desigur că este indicat să îți ajuți copilul atunci când are de rezolvat o fracție complicată sau când un exercițiu îl pune în dificultate.

Însă devine o problemă dacă al tău copil așteaptă să te întorci de la job ca să-și facă temele sau nici măcar nu deschide cărțile dacă tu nu ești lângă el.

Cu cât se întâmplă asta mai des, cu atât copilul nu se simte capabil, „în stare” să rezolve de unul singur temele pentru școală. Iar asta îi poate afecta stima de sine, mai ales dacă vede că alți colegi pot și fac asta singuri.

Ca să-i insuflăm copilului cât mai devreme că temele sunt treaba lui, îi putem spune: 

Temele sunt responsabilitatea ta. Așa cum am decis să-ți strângi tu jucăriile de pe covor pentru că sunt ALE TALE sau să-ți duci farfuria murdară la chiuvetă după ce mânânci pentru că este A TA, așa și temele sunt responsabilitatea ta.”

  1. Învață-l să învețe. Organizarea e cheia. 

Deși ne-am dori să devină, brusc, responsabili, să știe să prioritizeze temele și să-și organizeze timpul de învățare singuri – imediat cum intră în clasa pregătitoare – adevărul e că nu au de unde să știe asta. Copiii au nevoie să învețe… cum să învețe, mai ales că, în anumite zile, numărul de teme poate fi copleșitor. 

Mai exact, în loc să-l cerți când vezi că e a treia zi când a aruncat cărțile pe pat și se uită în gol sau în telefon, în loc să se apuce de teme, mergi cu răbdare către el și spune-i: 

„Cred că e copleșitor să ai atât de multe teme. Vrei să-ți spun cum aș proceda eu, să le termin mai repede?”

Dacă răspunsul e „Da, vreau.” poți să-l ajuți să-și facă un plan „de atac”: 

„Întâi aș face ordine pe birou. Creierul nostru iubește ordinea. Apoi aș începe cu tema mai grea, care necesită mai multă concentrare. Apoi aș lua 10 minute de pauză și aș merge la fereastră, să iau puțin aer, aș bea un pahar cu apă sau aș asculta piesa mea preferată și aș trece la tema mai ușoară. Ce spui, vrei să încerci?”

Cu cât copiii înțeleg mai clar ce au de făcut, cu atât învață să se organizeze singuri și, pe termen lung, nu vor mai avea nevoie să insistăm în fiecare zi. 

  1. Să-l sprijinim să învețe pentru el și pentru viață. Nu pentru noi sau pentru note.

Cu cât îi transmitem copilului că învață pentru el, cu atât îi deschidem o poartă către lume. 

Cu cât îi spune că învățarea îl va ajuta să fie liber și să ia decizii, fără să depindă de ceilalți, cu atât copilul va simți că va avea cât mai multe opțiuni și va fi stăpânul propriei vieți.

În schimb, când îi reproșăm „M-ai dezamăgit!”, „Ce o să zică doamna că nici astăzi nu ți-ai făcut temele?” sau „Doar 7 poți să iei?”, îl forțăm să privească în afara lui, nu înăuntrul lui.

Ca să nu ajungem acolo, ce putem face e să-i vorbim cât mai mult copilului despre bucuria și beneficiile de a învăța, despre cum poate decide singur ce meserie să urmeze, despre cum poate ajunge să meargă la muncă cu plăcere, nu pentru că trebuie sau doar pentru supraviețuire, despre cum poate aduce invovația și, de ce nu, despre cum îi poate ajuta pe ceilalți.

În plus, dacă și pe noi ne vede cu câte o carte în mână sau ne aude cum discutăm despre un curs la care am participat sau despre o lecție de viață pe care am învățat-o, copilul va avea un model acasă și-i va veni și lui natural să deschidă o carte.

Iată 3 pași prin care să avem copii cât mai motivați și mai responsabili, fără să le suflăm mereu în ceafă să-și facă temele, ci să-i încurajăm să găsească poftă de învățat, pentru școală și pentru viață.

***

Dacă vrei să aprofundezi subiectul temelor și învățării fără stres și griji inutile, îți recomand cursul Ghiozdănelul Curios creat de Urania Cremene, autoarea programului All About Parenting. 

Din curs vei afla care sunt provocările copiilor, părinților și profesorilor în procesul învățării, astfel încât să nu mai căutăm „un vinovat”. Apoi, înțelegi cum învață creierul uman, ce este triunghiul competenței și cum îți ajuți copilul să atingă performanța pe termen lung, fără să ajungă la burnout. Mai departe, treci la acțiune și primești o serie de tehnici ajutătoare pentru școală și teme, de la feedback-ul echilibrat și importanța somnului până la cum poți transforma ecranul în partener de învățare și poziția biroului în camera copilului. 

Comandă cursul aici: https://aap.ac/xcWD