Nu trebuie să fii părinte perfect!

10 moduri de a (nu) fi un părinte perfect

Modelul de creștere a copiilor s-a schimbat foarte mult în ultimii 10-15 ani. Părinții citesc mai multă literatură despre psihologie și pedagogie, nu folosesc manipularea și agresivitatea și acordă multă atenție stării de bine a copilului. Dar dorința de a fi perfect se poate transforma în nevroză, care distruge treptat legăturile puternice din familie. Vom încerca să ne dăm seama cum să renunțăm la tendința asta nebună spre idealism și frica de vinovăție.

Unii părinți, pe la locurile de joacă, se laudă cu succesele și talentele copiilor lor, motiv pentru care alte mame intră în panică. „Aoleu! Al meu de nu face? Al meu de ce nu poate?” Încep să-și trimită și ele copiii la cursuri de dezvoltare, de pian, șah, balet, gimnastică sau ce mai găsesc ele pe net, aglomerând orașul, deplasându-se de colo-colo, adesea, fără să țină cont de interesele celor mici.

Un părinte ideal se va da peste cap să fie ca în definiția femeii ideale: doamnă în stradă, bucătăreasă la cratiță și curtezană în pat. Adică perfect!

Dacă mă întrebați pe mine, un perfecționist, ca orice alt nevrotic, se teme în mod constant că, dacă încetează să fie perfect, va fi respins. Va fi respins de alți părinți, de prieteni, de cunoștințe, judecat pe grupurile de whats app și pe rețelele de socializare sau duși la eșafod în marea piață a cetății. ‍

Dar această tendință asiduă de a fi ideal stârnește o mulțime de frustrări în mintea părintelui.

Care sunt problemele cu care se confruntă?

# Vinovația

Mulți părinți se confruntă adesea cu sentimente de vinovăție pentru că nu i-au dat ceva sau nu au făcut ceva anume pentru copilul lor. Fie că nu și-au permis o vacanță, o tabără sau o pereche de adidași. În realitate, este foarte dăunător pentru copil să i se facă mereu toate poftele și să i se îndeplinească toate cererile. În primul rând, el nu va învăța niciodată să rabde și să înțeleagă că și alți oameni au propriile nevoi. Le va fi foarte greu să accepte faptul că lumea nu se învârte în jurul lui.

# Afectează copilul

Copiii sunt foarte sensibili la faptul că un părinte este nemulțumit de ceva. Părintele crede că nu se descurcă el însuși, dar copilul o ia personal și crede că nu este suficient de bun și de aceea mama și tata nu sunt fericiți. Acest lucru duce la multe probleme care, mai târziu, vor necesita multă terapie personală.

# Exces de zel

Din prea multă iubire pentru copii și dorința ca aceștia să aibă succes, părinții ajung să facă prea multe pentru odraslele lor. Drept urmare, acestea rămân dependente de adulți mult timp și întâmpină mari dificultăți atunci când intră într-o viață independentă: nu știu să se descurce, le lipsește energia și motivația.

# Critică și comparație

Nimănui nu-i plac criticile sau comparațiile. Și totuși mulți părinți fac asta în fiecare zi și destul de persistent. „De ce nu te poți purta ca X sau Y?” „Cum de alții reușesc și tu nu!” Aceasta este o modalitate sigură de a submina stima de sine a copiilor tăi și de a le deteriora ego-urile încă fragile.

# Bullying

De la critică și comparația cu alții, este foarte ușor să ajungi un părinte abuziv, obsedat de control. În loc să încerci să-l înțelegi pe copil, tu îl suprimi prin constrângeri, ordine, amenințări și șantaj. Din păcate, copiii ajung să sufere de stimă de sine scăzută și de anxietate ridicată. Le este greu să aibă încredere în ceilalți și le este frică de intimitate. În plus, chiar și această goană nebună după succes este tot o formă de bullying, pentru că se ajunge la o oboseală cronică, lipsă de concentrare și cel mic, fiind împrăștiat în atâtea direcții, nu atinge performanțe pe nicăieri.

În realitate, niciun părinte nu este perfect, iar ideea de perfecțiune parentală poate crea presiuni nerealiste și sentimente de neîncredere.

Cu toate acestea, există modalități de a fi un părinte bun, implicat și iubitor, chiar dacă nu îndeplinești toate standardele ideale. Ce poți face pentru asta?

  1. Nu fi perfecționist

Perfecționismul parental este noua tendință a epocii moderne. Fiecare părinte face greșeli, iar aceasta este o parte naturală a experienței de creștere a copiilor. De aceea, este important să-ți accepți imperfecțiunile și să recunoști că ești în continuă evoluție.

  1. Nu știi (chiar) întotdeauna ce e mai bine pentru copil

Este ca în bancul acela: „ Ițic, hai acasă! – De ce, mama? Mi-e frig? – Nu,ți-e foame!” Adică, părinții presupun că ei dețin adevărul absolut despre ce este cel mai bine pentru copil. Ajung, astfel, să-l programeze toată viața, ce cursuri va urma, la ce liceu va merge, ce facultate va urma, cu cine se va căsători și câți copii va avea.

  1. Nu exagera rolul tău în viața copilului

Ne mai crede că tot ceea ce i se întâmplă unui copil depinde în întregime de părinte. Și că părintele este cel care stă în spatele absolut oricărei decizii, abilități, talent sau note proaste. Nu este adevărat, ne flatăm aiurea, ar trebui să fim ceva mai modești. Mâine- poimâine copilul se va îndrăgosti și va sta ore bune în fața unei oglinzi pentru a impresona o fată și nu vei mai fi tu centrul Universului lui.

  1. Stabilește limite clare pentru copil

Mulți părinți consideră că a impune limite unui copil înseamnă să-i tai aripile. Iar copilul poate aduna frustrări. În concluzie, „dacă el este nefericit, atunci sunt o mamă rea?

A impune un cadru în educația unui copil, înseamnă să-i dai niște repere sănătoase și să-l pregătești pentru viață. Nicidecum nu faci ceva greșit tu ca părinte.

Un părinte nu-i poate permite niciodată unui copil să facă tot ceea ce vrea și este spre binele lui, indiscutabil. Este imposibil să scapi de nevoia de a-l „frustra” în unele situații, decât dacă ești un părinte neglijent, permisiv și căruia nu-i pasă.

  1. Rămâi conectat cu cel mic

Pentru a fi un tată bun, nu este necesar să fii legat de copil 24/24h, având grijă de el în fiecare secundă și împiedicându-i orice acțiune nedorită. Este suficient să nu pierzi contactul cu el. Iar copilul să știe că îl înțelegi, îi auzi nevoile, îl accepți și îl iubești așa cum e. E foarte important să poată să-ți spună ce gândește, când și unde greșește, să-ți ceară ajutorul sau un sfat.

  1. Scapă de frica de greșeli

Dacă în viață ar exista rețete simple, totul ar fi foarte ușor. Am tipări un manual pentru toată lumea, l-ar citi toți părinții și am fi cu toții fericiți. Nu așa funcționează. Nu există o cale simplă de mijloc. Există un sistem dinamic flexibil care se schimbă în fiecare zi. Astăzi ar fi înțelept să cedezi, dar mâine ar fi rezonabil să te impui. Este același copil, același părinte, dar contextul poate fi diferit. Și nu există nimeni care să poată lua întotdeauna decizii perfecte. Vom greși în mare parte din timp. Mai mult, în multe cazuri nici nu vom ști dacă am greșit sau am luat decizia corectă.

A fi părinte este o călătorie. Nimeni nu devine părinte peste noapte. Învățăm constant, evoluăm, schimbăm câte ceva. Ceea ce era normal și corect acum doi ani, nu se mai potrivește prezentului.

  1. Stabilește ținte realiste

Renunță la presiunea de a fi mereu perfect și recunoaște-ți limitele. Stabilește-ți așteptări realiste, atât pentru tine, cât și pentru copilul tău. Nu-i poți cere unui copil performanțe muzicale, dacă el nu are ureche muzicală.

  1. Cere ajutor

Nu ezita să ceri ajutor atunci când simți că nu poți face totul singur. Să fii un părinte bun înseamnă să recunoști când ai nevoie de sprijin și să apelezi la resursele disponibile, fie ele prieteni, familie sau profesioniști în domeniu. Aceasta nu este umilință și nici un semn că ești un părinte rău.

  1. Nu te sacrifica

Un părinte sănătos, fericit și echilibrat poate oferi mai mult sprijin copilului, decât unul obosit, nemulțumit și frustrat de viața lui. Fă-ți timp pentru odihnă, activități plăcute și relații sociale. Ai grijă de tine și de partenerul tău. Ești o persoană vie care are nevoi naturale. Ai dreptul la spațiu personal. Când ești obosit, oprește-te o secundă și gândește-te ce te-ar putea alina. Poate fi o cadă cu spumă sau o ceașcă de cafea. Căută orice modalitate care te va ajuta să te reîncarci și să rămâi un părinte suficient de bun.

  1. Nu te compara cu alți părinți.

Un filmuleț al unui părinte care se laudă pe rețele cu puștiul lui de cinci ani care știe trei limbi străine, nu ar trebui să te afecteze. Tot ceea ce faci tu este cel mai bun lucru posibil pentru copilul tău. Fiecare familie este unică, are problemele ei, situații cu care se confruntă și își alege propriul său drum în parenting. Nu te compara cu nimeni, învață din experiențe și amintește-ți că a fi un părinte bun nu înseamnă a fi perfect, ci a fi prezent, iubitor și dedicat creșterii copilului tău.

Cel mai important lucru, după mine este să ne creștem copiii cu dragoste și cu multă bucurie. La urma urmei, aceasta este cea mai importantă parte a vieții oricărui părinte. Să învățăm să trăim și să lucrăm cu copiii în armonie, pace și dragoste, și numai așa viața ta poate să fie luminoasă și fericită.