Pentru că fiecare copil este special și minunat, rar îmi laud puii în public. Dar când fetița asta a mea ajunge în ziarul școlii și este desemnată elevul lunii, n-am cum să nu o apreciez în gura mare. Are 13 ani, dar încă îi place cartea mai mult decât machiajele sau social media. Și sunt enorm de mândru de asta.
Iar descrierea uneia dintre profesoare este elocventă: “Sophia are o energie aparte- aceea a elevei care își dorește să ajungă sus, dar care înțelege că fiecare pas contează și e dispusă să investească timpul sau efortul necesar”.
Uitându-mă la ea, îmi revăd copilăria și pieptul îmi crește și mai mult. Am primit dragostea de carte de la mama, care a fost convinsă că doar învățătura este calea spre succesul de durată. A stat pe capul meu zi de zi. Cu tot ce însemna asta pe atunci, de la palme peste ceafă până la pedepse.
Dar a avut dreptate! Mă uit la mine acum, după două facultăți absolvite, un master, o carieră și un antreprenoriat de succes la care alții nici nu visează. Toate astea le-am reușit doar pentru că am învățat. Și nu mi-a fost frică nici măcar o secundă că n-aș putea învăța mai mult. Ba chiar și acum citesc și studiez pentru a dezvolta noi proiecte.
Cred cu tărie că învățarea trebuie să facă parte din rutina noastră zilnică. Este un element esențial nu doar pentru succes, ci și pentru starea noastră de bine. Nu putem fi bine, fără învățare!
Acum, metodele noastre de parenting față de copiii noștri sunt altele. N-am făcut aproape niciodată teme cu Sophia, n-am cicălit-o, n-am pedepsit-o, iar de lovituri nici nu poate fi vorba.
Dar ea a internalizat repede crezul nostru și îl duce mai departe, transformându-l în crezul ei. Participă la olimpiade, merge la concursuri internaționale, face public speaking, cere să se înscrie la cursuri noi ca să se dezvolte. Muncește singură pentru ea! Pentru că a conștientizat cât de multă nevoie are de învățare pentru propria stare de bine.
De ce scriu, totuși, acest mesaj? Pentru cei care se îndoiesc că parentingul cu blândețe nu are succes. Ba da, are! Contează valorile din familie, exemplul personal, regulile impuse calm, dar ferm și responsabilizarea copilului încă de mic.
Am reușit cu Sophia. Și sunt absolut convins că ea însăși va reuși în propria viață. De ce? Pentru că iubește cartea!