Ne dorim totul pentru copiii noștri. Hai că se poate!

10410579_883609388320214_4025196097529042215_n

Mama, pentru mine, a fost cea mai importantă imagine a copilăriei mele. Și, acum, sfaturile ei sunt lege pentru mine. Țin minte, printre multe, multe lucruri legate de ea, cum, la început de toamnă, înainte de școală, o apuca febra cumpărăturilor.

Eram destul de săraci. Ea- muncitoare într-o fabrică de dispozitive electrice, tata mecanic auto. Lucrau mult și câștigau puțin. Dar mama și-a dorit tot timpul mai mult. Pentru mine, doar pentru mine. Lucra în trei schimburi, studia și la o post-liceală, ca să devină maistru și să câștige mai mult. Seara ajungea ruptă de oboseală acasă, dar nu se lăsa. Ne pregătea masa și făceam temele împreună. Îi plăcea să mă asculte când îi recitam poezia pentru a doua zi. Avea ea așa o bucurie, de îi zâmbea tot chipul, satisfacția aceea pe care o găsești la părinții care trăiesc pentru  copiii lor, care le dau totul, fără să le ceară nimic, care și-ar lăsa chiar viața ca lor, copiilor, să le fie bine.

Un vis avea mama: să mă facă om mare! Un om cu școală și succes, căci, doar calea asta credea că e cea potrivită.

Uneori, însă, tot efortul ei avea nevoie și de bani. Mai ales la început de toamnă, apăreau grijile. Pregătirile de școală costau și pe atunci destul de mult: uniformă nouă, căci da, aveam uniformă, două- trei perechi de încălțări, rechizite, ghiozdan, protocol pentru învățătoare. Era și pe atunci protocolul, e un lucru împământenit să te duci la învățătoare cu măcar un buchet de flori. Și țin minte cum se ducea mama la CEC și scotea din bănuții de zile negre. Nu știu cum reușeau ai mei, dar tot puneau câte ceva deoparte și, când aveau mare nevoie de bani, găseau în carnetele alea soluția. Parcă le am și acum în fața ochilor- verzi cu literele băncii scrise cu auriu. Avea bănuții și îmi cumpăra uniforma.

Și eram foarte fericit, în hainele mele noi, cu pantofii mei negri, de lac, în prima zi de școală. Și habar n-aveam că ai mei s-au dat peste cap, și-au luat de la gură, au luat din banii de zile negre, pentru mine. Eram copil și trebuia să fiu atent doar la școală, nu la problemele lor financiare. Asta și-a propus mama mea și a reușit. Nu am simțit vreodată că îmi lipsește ceva, chiar dacă, poate, uneori, ai mei săreau peste cină ca să aibe bănuții pentru un penar nou.

Acum, eu am ajuns în rolul mamei mele. Sunt tată, părinte dedicat, care îmi doresc totul pentru copilul meu. Iar fiică-mea trebuie să fie concentrată la un singur lucru: să învețe, să adune informații noi și să crească om cu carte.

De restul se ocupă mami și tati. E treaba noastră, indiferent dacă, vreodată, vom ajunge să sărim și noi peste cină, ca să-i cumpărăm ei un penar nou.

card-de-credit-cec-bank

Vremurile s-au schimbat. Acum, în loc de libretele de economii, CEC are carduri Mastercard. S-a modernizat și e adaptată timpurilor. Cu un astfel de card, poți cumpăra în rate fără dobândă. Până la 12 astfel de rate. Ceea ce e lucru mare la început de toamnă, când apar cheltuieli noi.  Îi poți cumpăra mai ușor copilului „uniforma”.

Rămâi, însă, cumpătat, te sfătuiesc. Vei plăti în timp ceea ce cheltuiești azi. Așa că ia-ți doar ce îți trebuie, nu fițe de telefoane pentru copilul care nici nu știe să scrie bine încă.

Asta ca să nu îl înveți de mic risipa. Rămâi la povestea cu cartea, e, până la urmă, o cale sigură către succes. Și adu-ți aminte de părinții tăi, așa cum fac eu. Când intrau pe ușa CEC-ului, se gândeau doar la tine și la viitorul tău. Pentru că au vrut să-ți dea totul! Ca tu să te gândești doar la carte. Fii la fel ca părinții tăi, acum, cu copilul tău!