My Little Pony- efectul filmului asupra copilului meu+ CONCURS

LATER EDIT: AM EXTRAS CÂȘTIGĂTORUL. El este Adrian, comentariul cu nr 12, din cei 28 de înscriși. Vă mulțumesc tuturor pentru lectură și participare. 

Zilele acestea intră în cinematografe animația My Little Pony. Sunt sigur că o știți, e cu super colorații ponei care fac tot felul de trăznăi. A fost mai întâi serial, iar acum a apărut și filmul.

Sophia știe foarte bine personajele, are vreo 10 figurine acasă, e complet îndrăgostită de ei. Poneii ăștia au niște coame foarte colorate, pe care fiică-mea le piaptănă tot timpul. Își creează tot felul de povești cu căluții și se joacă zeci de minute cu ei, fie împreună cu vreo prietenă, fie chiar singură.

Când a auzit că o duc la film, la premieră, a sărit în sus de bucurie. Câteva zile m-a tot bătut la cap “Tati, dar când mă duci? Tati, dar cât mai e? Tati, dar azi e joi, ziua când mergem la film?”. Știți întrebările astea, sunt convins. Așa fac cei mici când așteaptă ceva cu nerăbdare.

A venit și ziua de joi, am mers la premieră, ne-am luat floricele și apă și ne-am așezat în scaune.

O oră și jumătate, fiică-mea a stat nemișcată. A râs, a avut emoții, a simțit fiecare moment tensionat din animație, ba chiar a vărsat și câteva lacrimi. A trăit alături de cei cinci- șase ponei, personajele principale, fiecare moment.

Căluții ăștia sunt ceva!!! Dincolo de faptul că sunt foarte fain desenați, filmul chiar are acțiune. Da, poneii trec prin tot felul de aventuri care îi captivează pe piticii din fața ecranului.

Și totul se învârte în jurul conceptului de prietenie. Dacă îți faci prieteni, dacă socializezi, dacă ajuți, vei fi ajutat, vei găsi sprijin. Și împreună veți depăși toate obstacolele. E o noțiune faină, care, prin existența ei în animație, m-a bucurat că am dus-o pe Sophia la cinema.

La ieșirea de la film, am rămas, însă, perplex.

Copilul meu este, în general, o ființă tare timidă. Nu se bagă în vorbă cu străinii, nici măcar cu cei de vârsta ei.

Pe hol, însă, a întâlnit o fetiță de vreo 5 anișori. Sophi are 6. Nu știu ce s-a întâmplat, dar, când a văzut-o, și nu o mai întâlnise până atunci, fiică-mea s-a dus direct la ea, a luat-o de mână și a întrebat-o “Vrei să fim prietene?”.

OAU! Habar n-aveți cât de drăguț a fost momentul, știind-o pe Sophia culmea timidității. Tare fain m-am simțit ca părinte!

Fetița i-a răspuns pozitiv și cele două noi prietene au pornit în propria aventură. S-au ținut de mână prin tot mallul și au țopăit. Noi, cei patru părinți, ne uitam consernați. Dar eram fericiți de fericirea lor.

Am mai stat vreo 20 de minute prin mall, ca cele două să-și termine joaca. A rămas că se vor mai întâlni. Doar deveniseră prietene.

Mi-a plăcut tare mult animația, mai ales pentru efectul pe care l-a avut asupra fiică-mii.

CONCURS

Așa că vă invit la film, iar unui cititor norocos îi ofer și o invitație de două persoane la animație. Invitația este valabilă până pe 20 noiembrie, în cinematografele Grand din București.

Tot ce trebuie să faceți este să-mi dați un comentariu, în blog, la acest articol și să-mi spuneți care sunt cei mai buni prieteni ai copiilor voștri. Un comentariu scurt, cu o mică povestioară/ descriere.

Puneți-vă datele reale, mai ales mailul, ca să vă pot contacta ulterior, dacă ați câștigat.

Concursul durează fix 24 de ore din acest moment!

Baftă și mergeți la film!