În urmă cu ceva vreme, un domn, ce-și ținea de mână prichindelul de vreo 3 ani, m-a oprit politicos. „Salut, Taticool. Sunt un mare fan. Te citesc tot timpul și mă ajută sfaturile tale!”
Habar n-aveți cât mă bucură conversațiile de genul ăsta. Sincer, nu o spun ca să mă laud, ci ca să vă laud pe voi, toți cei care mă citiți. Contează foarte mult pentru mine părerile voastre. Enorm! Pentru că așa știu că nu muncesc degeaba sau că trebuie să îmbunătățesc anumite lucruri. Și că, împreună, vom avea din ce în ce mai mulți tătici implicați în creșterea copiilor lor.
În fine, acum e vorba despre altceva. Despre întrebările domnului, după seria de complimente.
„Auzi, dar tu nu ai niciodată probleme? Dar voi nu vă certați? Ție nu-ți vine să-ți iei câmpii? Ție nu ți-e greu? Toate articolele tale sunt pozitive.”
M-am gândit mult ce să-i răspund. L-am rugat să-mi permită să-i răspund în scris pentru că am multe de spus și nu aveam timp de detalii în mijlocul străzii. Așa că răspund acum, mai jos.
Și vă voi povesti, în premieră, despre poate cel mai greu moment din viața mea.
MI-E GREU ȘI MIE, UNEORI CHIAR FOARTE GREU
Am fost zeu, fără să știu. Am căzut de foarte de sus. Mi-a fost teribil de greu. M-am reinventat și muncesc ca un apucat. Uneori nu am chef de nimic, sunt deprimat, mi se pare că nu văd viitorul. Dar nu mă las! Nu am altă variantă!
Am trecut ca angajat prin multe provocări și greutăți. Multe. Sunt jurnalist, de profesie. Am stat zeci de ore în frig, am fost criticat și aplaudat pentru munca mea.
Dar cel mai greu mi-a fost când n-am mai avut această muncă. Când, într-o zi, un mare șef m-a anunțat că nu mai are nevoie de serviciile mele. Eram vreo 40 de oameni în situația asta. Nu a avut nimic cu mine, nu a avut nimic să-mi reproșeze. Doar eram o cifră într-un excell și nu mai aveam ce căuta acolo. Atât! It’s just business!
I-am înțeles atitudinea. Probabil și eu aș fi făcut la fel, în locul lui. Niște costuri trebuia tăiate. Atât.
Dar vreo șase luni de zile, am fost neom. Poate nici acum nu mi-am revenit complet. Nu vedeam niciun motiv să mă dau jos de pe canapea. Nu aveam chef de nimic. Nu mă vedeam în stare să fac nimic altceva.
Mi-am pus mii de întrebări, m-am învinovățit pentru multe, că am fost prea cuminte, prea lipsit de tupeu, prea… De parcă aș mai fi putut întoarce timpul?
Am înjurat, am acuzat. De parcă aș mai fi putut face ceva?!
Dar am avut norocul să am lângă mine o soție puternică și un copil pupăcios. Ele m-au salvat. Au tras de mine, m-au iubit, m-au încurajat.
Îi ai și tu pe cei dragi lângă tine? Ai cine să te iubească? Să te susțină? E tot ce-ți trebuie! Crede-mă!
Așa că ușor, ușor, m-am pus din nou pe muncă. Am inventat o mie de planuri, am schițat sute de lucruri, am ales, am șters, am adăugat.
Și, acum, mă laud: după aproape trei ani, pot spune că m-am reinventat, că am renăscut și că sunt iar foarte sus. Taticool e un brand național, ce cuprinde un blog de succes, un magazin cu produse premium pentru copii cu o foarte bună cifră de afaceri, o rubrică la cea mai tare televiziune din România- Pro tv, un canal de youtube foarte vizitat de zeci de mii de oameni. Și stai să vezi câte mai fac anul ăsta!
Dar, în urmă cu trei ani, îmi era foarte greu. Și încă îmi mai este. Pentru că explorez senzații noi și, mai ales, profesii noi. Acum sunt patron și e mult mai greu. Contabilitate, taxe, impozite, stat, presiunea acestuia dar și a angajaților. Cifre, calcule, din nou presiune.
Dar, odată ce m-am ridicat de pe canapea, mi-am jurat că nu voi mai depinde vreodată de altcineva decât de mine. Profesional. Că nu voi mai fi vreodată doar o cifră în excell-ul cuiva. NU! Toate astea nu se vor mai repeta.
Pentru că am învățat o lecție foarte importantă. Aveam un job de vis și credeam că-l voi avea pentru totdeauna. Că mi se cuvine! Dar n-a fost așa! Toate sunt efemere, așa că trebuie să fii tot timpul pregătit să o iei de la capăt. Cel puțin profesional, toată viața e bine să trăiești cu crezul ăsta. Să fii pregătit să faci altceva!
Știu, e greu, foarte greu. Dar altfel riști ca loviturile să-ți fie fatale! Și crede-mă: niciun job nu merită să-l pui mai presus de tine.
Am învățat enorm din toate astea. M-am dat jos de pe canapea, m-am scuturat și am luat-o de la capăt. De jos, din nou, de foarte de jos. Și am ajuns din nou sus. Vedem pentru cât timp. Habar n-am dacă sunt pe drumul cel bun. Ți-am spus mai sus că sunt momente când nu văd un viitor sigur.
Dar acum sunt pregătit să o iau de la capăt. Oricând. Voi găsi ceva de făcut, ceva cu care să am succes. Îi am pe ai mei alături și îmi vor da energie. Sunt sigur de asta.
Așa că, dragă domn, care m-ai oprit cândva pe stradă:
Mi-e greu și mie, chiar foarte greu. Dar cu ce te ajută asta pe tine? Cu ce te-ar ajuta să mă plâng și eu? E plină lumea de oameni deprimați. N-aș face altceva decât să te apăs și cu problemele mele.
Așa că textele mele sunt pozitive. Pentru că mi-am propus ca, prin Taticool, să aduc zâmbete. Să aduc voie bună. Să-i fac pe tați să-și strângă copiii în brațe, iar pe mămici să aibă mai multă încredere în copiii și soții lor. Iar împreună să fie familii fericite. Să-și acorde mai multă bunătate, mai multă răbdare, mai multă dragoste.
Așa că da, Dan Cruceru are probleme. Multe, puține, dar le are și el pe ale lui. Dar TATICOOL e mereu bine. TATICOOL e pozitiv. Pentru că, de fapt, de asta ai tu nevoie, dragă cititorule!
PS: Textul ăsta mi-a deschis cheful mărturisilor. Promit să vă scriu și despre greutățile din alte domenii. De exemplu cele din căsnicie sau cele legate de copilul meu. Mamă, câte sunt și aici! 🙂