Știți cum sunt viețile astea ale noastre? Mereu suntem nemulțumiți, mereu alergăm în căutarea succesului, nu reușim să prețuim adevărata valoare a lucrurilor decât după ce nu le mai avem. Căutăm fericirea în lucrurile mari și ignorăm detaliile care ne-ar face cu adevărat fericiți.
Viețile noastre sunt pline de paradoxuri. Când suntem mici, vrem să fim mari, iar când ajungem adulți, devenim melancolici după copilărie. Când avem copii, le ratăm copilăria pentru că avem de lucru, iar când îmbătrânim regretăm fiecare clipă pierdută departe de ei.
Sunt un norocos! Un mare norocos. Reușesc să petrec destul timp alături de fiică-mea. Nu atât de mult pe cât ne-am dori, dar suficient să avem o relație puternică. Ne înțelegem din priviri, ne iubim mult de tot. Și ne distrăm împreună tare, tare. De la citit povești seara, până la puzzel-uri gigant sau colorat pe pereți. Facem tot felul de lucruri împreună, lucruri care ne întăresc relația.
Pot spune că suntem doi prieteni adevărați. Încă. Sper să rămânem toată viața așa, deși mi-e teamă de adolescența ei. Momentan sunt regele ei, prințul ei, monstrul din povești sau poneiul ei. Sau mârțoaga ei, depinde de momentul în care mă prinde.
Da, de mică i-a plăcut să se creadă un cavaler care pleacă să învingă balaurul călare pe un cal alb. Iar calul alb, ghici cine a primit rolul? Eu, evident! 🙂
Am făcut mii de pași, dacă pot să le spun așa, prin casă în căutarea balaurilor. I-am găsit de fiecare dată și i-am învins pe toți. Căci Sophia mea e cel mai tare cavaler, iar eu cel mai tare armăsar și cel mai bun prieten. După bătălii mai intense, armăsarul se alegea cu ceva răni pe genunchi, dar ce n-ar fi făcut pentru cavalerul lui! 🙂
Și, acum, ne mai jucăm de-a poneiul și cavalerul. Mi-e mai greu acum, dar nu mă las. Na, una e să cari în spate un copil de 5, 6 kilograme și alta pe unul de 18. În plus, poneiul a îmbătrânit și el cu câțiva ani. Dar nu mă las. Pentru că e unul dintre jocurile ei tare dragi și mă bucur enorm că fac parte din distracția ei.
Sper să rămânem mereu atât de apropiați! Și jur că, dacă va vrea să mai învingă balauri la 20 de ani cu poneiul ei, nu mă voi da în lături. Deși atunci mi-e teamă că va fi vorba despre balauri tentați de nurii fiică-mii, nu de comori de prin palate. Și să vezi cum poneiul Taticool va mânca jăratec și se va ridica în două picioare și le va împărți dreptate! Asta este, însă, o altă poveste.
Revin la povestea noastră cu căluți și cavaleri.
Faceți tot posibilul, dragii mei, să rămâneți toată viața prietenii copiilor voștri! Pentru că nu e nimic mai frumos pe lume.
Și, dacă tot am vorbit despre ponei și despre copii, știm cu toții cât de mult le plac aceste animale, în realitate sau în desenele animate.
Cele din desene vin și pe marile ecrane din 13 octombrie. “My little pony” se anunță o animație de mare succes, după care prichindeii se vor topi.
Iar, de la 1 septembrie, Hasbro aduce în magazine și jucăriile din această animație. Până pe 15 octombrie, unii dintre poneii ăștia simpatici va avea un cod promoțional, un cod care îți asigură un premiu. Îl introduci în concurs pe www.magiaprieteniei.ro sau prin SMS la 1735, și primești automat unul dintre cele miile de premii.
Sunt puse la bătaie 1000 de jucării din serie, 500 de invitații duble la mult așteptatul film, mii de cărți electronice de activități, 30 de tablete Samsung și marele premiu- un televizor de ultimă generație în valoare de 3000 de euro! Sunt sigur că, mai târziu, My Little Pony se va vedea genial pe televizorul ăsta.
Alte noutăți despre simpaticii ponei găsiți pe pagina de facebook MyLittlePonyRomania.
Acestea fiind zise, vă invit să vedeți animația împreună cu copiii voștri, iar, când ajungeți acasă, să plecați în propria aventură cavaler- ponei armăsar. Eu sunt sigur că asta îmi va cere fiică-mea după premieră! 🙂