Sophia: Mi se mișcă rău un dinte!
Eu: Foarte bine. Înseamnă că îți va crește unul nou, definitiv!
Sophia: Ba nu! Că voi arăta oribil la școală.
În tot acest timp, bebelușul emite niște onomatopee pe care doar noi, părinții, le înțelegem. “Gi, gi, gi, gi!” se aude prin toată casă. Ne spune că va scrie mult la grădiniță. Asta știe el că va face în grădiniță.
Începe școala. Da. Iar ai noștri copii sunt în culmea extazului. Cea mare începe clasa a treia, cel mic debutează la grupa mini de la grădință. Sunt foarte fericiți. De abia așteaptă experiențele noi.
Eu o privesc pe Cristina și ea pe mine. Râdem de bucuria lor, dar doar noi știm ce emoții avem în suflet. Bebele a crescut, începe o nouă călătorie în viață, iar Sophia o ia de la capăt cu matematica și româna.
Dar, anul acesta, suntem în pandemie. Iar asta ne înspăimântă cel mai tare, mai ales că am trecut cu toții prin îmbolnăvirea cu Covid și nimeni nu ne-a spus dacă avem sau nu imunitate, dacă ne mai putem îmbolnăvi, dacă nu cumva vom face forme mai grave.
Va fi foarte greu acest nou an școlar. E complet diferit, totul este foarte complicat.
Sophia va trebui să poarte masca tot timpul, nu va avea voie să-și îmbrățișeze colegii de care îi era atât de dor, nu va mai putea să împartă cu prietenele din mâncarea pregătită de mămici, deși era momentul lor preferat din zi.
Iar bebelușul va fi preluat de la poarta școlii de un necunoscut care va purta și el o mască. Va fi deci doar o persoană rece, pe care bebele nu are cum să o simpatizeze. Și va trebui să plece din brațele noastre, brațe pe care le cunoaște de când s-a născut. Iar, în clasă, educatoarea va avea și ea masca pe față. Îi va fi foarte greu să-i câștige pe copii, să-i liniștească. Și nici măcar n-are voie să-i îmbrățișeze. Va fi foarte greu! Nu vom putea să-l acomodăm blând, în câteva zile, cu noi pe la ușile clasei, așa cum am făcut la Sophia.
Nu cred în home schooling. L-am experimentat din plin în ultimele luni. Cadrele didactice ajung la catedră pentru că cele mai multe dintre ele au har. Și pentru că au studiat pentru asta. Părinții îi pot învăța pe copii multe lucruri, dar, când vine vorba despre știință, nu cred că pot suplini profesorii.
În plus, nu cred că lucrurile se vor schimba prea mult nici peste un an, așa că amânarea accesului copiilor la școală nu mi se pare o soluție. Amândoi ai noștri au nevoie de școală, de socializare, de tot ce înseamnă educația, în funcție de nivelul lor de dezvoltare!
Așa că am ales să fim curajoși. Viața trebuie să meargă mai departe. Începe școala. Cu emoții mari pentru copii, cu emoții imense, mai mari ca niciodată pentru părinți și pentru toți adulții din jurul celor mici.
Va fi bine! Trebuie să fie bine!
PS: Fotografia este făcută anul trecut, la ceremonia de deschidere a noului an școlar. Anul acesta nu vom mai avea astfel de momente. Ne vom da repede jos din mașină copiii și ne vom îndepărta la fel de repede, cu speranța că cei care vor avea grijă de ei vor face totul să fie bine.
Atenție, dragi cadre didactice! N-a fost presiune mai mare pe voi ca acum. Dar nici speranțe atât de multe din partea părinților că veți reuși!