A venit primăvara asta pe care o aşteptam ca şi când. 🙂
Mă uitam pe geam, în curte, şi mă apuca depresia cumva. Zăpadă n-aveam suficientă să ne destrăbălăm pe acolo, în schimb, noroiul acela parcă nu mai puteam să îl văd. Eh, în sfârşit s-a dus şi el şi am putut să ne bucurăm de vreme bună, de un grătar cinstit, de o zi minunată.
Şi ce grătar mai e şi ăla dacă nu îţi inviţi prietenii la distracţie? Nu e… Aşa se face că am dat câteva telefoane şi am anunţat că deschid sezonul de primăvară-vară cu nişte mici, fleici şi frigărui. Cum era de aşteptat, în două ore, mi s-a umplut curtea de prieteni şi copiii lor.
Le-am scos celor mici trambulina, căsuţa de grădină, jucăriile de curte şi voie bună, că soare am avut din plin.
Nu m-am aşteptam nicio secundă să aibă cineva vreun stres. A fost, însă? A fost. O bună parte din zi, am auzit doar” “Nu e voie acolo!”, “Ai grijă că acolo e noroi”, “Nu pune mâna în pământ”, “Nu umbla cu aia că e murdară”, “Nu scoate maşina de tuns iarbă că nu avem ce tunde.”, “Aia nu”, “Aia nu”, “Aia nu”.
La un moment dat şi mie îmi era frică să umblu pe acolo că dacă mă ceartă cineva? Da, noroi mai era ici şi colo şi da, normal, copiii erau atraşi ca de magnet. Ei şi ce? Ce se întâmpla dacă se murdăreau? Îi schimbam, corect? Ce se întâmpla dacă umblau cu maşina de tuns iarbă? Un mare nimic! Ce se întâmpla dacă goleau o găleată cu apă? Maximum se udau la picioare şi trebuia schimbaţi. Unde era tragedia???? Că n-am înţeles. Haine, încălţăminte de schimb aveam, aşa că…
Aşa se face că am luat taurul de coarne şi când m-a întrebat fii-miu dacă are voie să umple o găletuţă cu pietre şi pământ i-am zis că da. Ba mai mult, i-am zis să îşi şteargă mâinile murdare de faţă, dar mai ales de pantaloni. Când a vrut să sape lângă un gard, i-am dat eu arsenalul de lopăţele. Mamele mult prea simandicoase prezente la grătar se uitau la mine cu ochii cât cepele şi nu una a încercat să mă oprească.
-George, se murdăresc, pe bune?
-Ei şi?
-George, iar trebuie să bag la spălat…
-Păi le speli cu mâna? Nu. Nu le speli oricum? Lăsaţi copiii să se distreze că prea mult au stat în casă cât a fost noroi în curte şi pe străzi.
-George, răcesc…
-De la ce???
N-au avut sorţi de izbândă cu mine şi, în sfârşit, s-au liniştit. Da, am schimbat copiii, da i-am frecat cu buretele pe feţe ca să scăpăm de noroi şi da, s-au distrat ca nimeni alţii!!!!
Până la urmă despre asta a fost vorba, nu? Să ne distrăm, să ne bucurăm de primăvară şi de o ieşire în natură.
Vă jur că eu nu îi înţeleg pe cei care îşi imaginează că niste copii adunaţi la un loc o să stea nemişcaţi şi n-o să facă vreo boacănă. Ferească Dumnezeu, că nici nu îmi doresc aşa ceva!