Am aruncat la gunoi toate principiile, am călcat în picioare toate regulile şi, aflat singur acasă cu fii-miu, mi-am făcut de cap.
De la materialul referitor la co-sleeping, a început să mă macine foarte tare un gând. Bine… mai multe.
- Dacă al meu copil nu vrea să doarmă cu mine pentru că nu ştie cum e să se simtă protejat şi iubit la orele de nani?
- Dacă al meu copil meu va avea un gol în suflet din cauza asta, atunci când va creşte mare?
- Va afla că mulţi prieteni au dormit cu părinţii lor. Îmi va reproşa că l-am mutat de la 4 luni în camera lui?
Eh, în mare, cam astea m-au bântuit pe mine câteva zile bune. Am discutat şi cu soţia şi ea a încercat să mă liniştească.
-George, eşti nebun… Pe bune acum… De câte ori n-am încercat să îl culcăm cu noi şi n-a vrut?
-Da. Dar dacă?…
Am lăsat subiectul baltă şi ştiţi cum e: zici ca ei şi faci ca tine.
S-a nimerit să rămân singur acasă cu copilul vreo două zile la rând. MI-NU-NAT! “Gata, azi acţionez!”. Ne-am jucat, ne-am plimbat, am fost în drumeţie să cumpărăm o maşină pe care şi-o dorea el mult, am mâncat de toate şi a venit şi momentul să facem un nani bun la prânz. Copilul conştiincios şi-a luat pătrăţelul mult iubit şi s-a dus spre camera lui, rupt de oboseală.
-Auzi, tati? Nu vrei să facem nani în pat la tata? Să dormi cu tata?
-Ba da… Ne cundem? (Ne ascundem?)
El e obişnuit că în patul din dormitor ne aruncăm atunci când vrem să ne ascundem de mami. El, dragul, credea că îl invit la joacă.
-Ne şi ascundem, tati. Haide.
A venit copilul. L-am pus comod pe pernă şi în maximum 5 minute sforăia. Doamne, l-am luat în braţe, mi l-am lipit de piept şi am stat cu el acolo până când amândoi eram ca doi butuci pentru tăiat lemne. Tun am dormit! Când s-a trezit, a zis că tot la el în pat îi place mai mult să doarmă…
Seara i-am spus soaţei şi s-a uitat la mine cu ochi bănuitori.
-Şi? Te-ai linştit cu gândurile negre?
-Da, sunt ok acum.
A doua zi n-am avut intenţia să îl mai culc cu mine, dar singur a venit:
-Tati? Nani a tine pat?
-Nu vrei la tine?
-Nu. La tine.
-Hai, tati, să facem nani.
La fel a fost. În 5 minute, a căzut lat şi a dormit o oră. S-a trezit, s-a uitat la mine şi somnoros cum era, l-am auzit.
-Tati, ade pat Adu-Adu. Pace acolo. (Tati, hai în pat la Adu-Adu. Îmi place acolo.)
L-am luat, l-am pus la el în pat şi a mai dormit o vreme acolo. Acum ce să vă spun? Ştiu că e mai bine pentru el să doarmă în camera lui. Acolo nu îl deranjează nimeni, nu aude zgomote, nu se trezeşte din cauza noastră.
Dar, că există un mare DAR, mi-a plăcut super mult să dorm cu el şi ştiu sigur că niciunul din gândurile mele negre nu stă în picioare.
P.S E fabulos să dormi cu copilul tău în braţe.