„Dă-i și lui să se joace puțin, că nu-ți fură jucăria.”
„Nu e frumos să fii egoist. Împarte cu fetița biscuiții tăi.”
„Vai, ce urât! Cum să nu împarți cu băiețelul jucăriile tale?”, aud adesea prin parcuri sau la locurile de joacă. 

Generozitatea e un subiect important de adus în discuție cu copiii noștri, mai ales atunci când ajung în colectivitate și știm cât de important e pentru ei să se facă plăcuți și să își creeze prietenii. 

Iată de ce m-am gândit ca azi să abordăm acest subiect. Mai exact, să vedem ce să NU facem ca să creștem copii care se gândesc și la bucuria celorlalți, și ce să punem în locul acestor greșeli pe care mulți părinți le fac, fără să știe.

Să începem cu

3 greșeli pe care le fac părinții când vor să își învețe copiii să fie generoși

1. Îi forțează să împartă, fără să le ofere autonomie

Una dintre cele mai frecvente greșeli pe care părinții o fac este să își oblige copiii să împartă, fără să țină cont de dorințele lor. Vedem adesea scene în care un copil este forțat să ofere jucăria preferată unui alt copil, în timp ce părintele îi spune: „Dă-i și lui! Nu fi egoist!” sau „Dă-i și lui un pufulete! Nu e frumos să mănânci singur.”

Problema cu această abordare este că forțarea nu face decât să le încalce copiilor nevoia de control și să-i facă să se simtă mici, neputincioși, puși la colț (metaforic). Copiii trebuie să simtă că e în puterea lor să decidă pentru ei, inclusiv asupra bunurilor pe care le dețin. Când sunt forțați să împartă, nu învață generozitatea, ci doar că trebuie să se supună regulilor impuse de adulți.

Mai mult, atunci când un copil este obligat să dea ceva ce nu dorește să împartă, poate simți că nevoile și emoțiile lui nu sunt importante. Acest lucru poate duce la resentimente, frustrare și chiar la o rezistență mai mare de a împărți în viitor. În loc să asocieze generozitatea cu un gest de bunăvoie, el poate ajunge să o perceapă ca pe o obligație lipsită de bucurie.

Dacă e să fim sinceri, putem să facem un exercițiu. Să spunem că vine soția mea la mine și îmi spune: „De mâine împarți mașina cu vecinul. A lui e stricată și are nevoie să meargă la cumpărături. Nu vreau să aud niciun refuz.” Cum m-aș simți?
Cam asta simt și copiii: pentru ei, jucăria preferată poate fi la fel de valoroasă cum e mașina pentru un adult. 

2. Îi etichetează sau îi fac să se simtă vinovați dacă refuză să împartă

O altă greșeală des întâlnită este folosirea etichetelor sau a rușinării pentru a convinge copilul să împartă. Expresii precum:

• „Nu fi egoist! Dă-i și lui să se joace.”
• „Dacă nu împarți, ceilalți copii nu o să mai vrea să fie prietenii tăi.”
• „Uite ce urât este să nu vrei să împarți.”

Aceste fraze pot părea inofensive, dar au un impact negativ asupra stimei de sine a copilului. Copiii cred ceea ce adulții (mai ales părinții) le spun. Dacă aud în mod repetat că sunt „răi” sau „egoisti” pentru că nu vor să împartă, pot ajunge să creadă că e ceva în neregulă cu ei. În loc să învețe generozitatea, vor învăța că pentru a fi acceptați, trebuie să renunțe la propriile dorințe.

Mai mult decât atât, atunci când părinții folosesc rușinarea ca metodă de disciplină, copiii nu învață generozitatea autentică, ci mai degrabă frica de a fi judecați. În loc să împartă din dorința sinceră de a-i face pe ceilalți fericiți, vor împărți doar pentru a evita rușinea și dezaprobarea părinților.

3. Nu le oferă contexte naturale pentru a învăța generozitatea

Mulți părinți așteaptă ca generozitatea să apară de la sine sau cred că este suficient să le spună copiilor să împartă și atât. Dar, ca orice altă abilitate, generozitatea trebuie exersată în contexte reale.

Dacă un copil este crescut într-un mediu în care părinții fac donații sau ajută când el nu este în preajmă, nu are de unde să imite acest comportament. Copiii învață din ceea ce văd, nu doar din ceea ce li se spune.

Și pentru că am pomenit de exemplul propriu, iată

4 lucruri pe care să le faci, ca să crești un copil generos

1. Să fim noi modelele care îi inspiră

Un mod eficient de a-i învăța să împartă este prin exemplu. Dacă un părinte își oferă prăjitura partenerului său spunând: „Uite, ia și tu o bucățică, e delicioasă!”, copilul va observa acest gest și va fi mai predispus să-l imite. Putem face astfel de gesturi ușor teatral, cu joc de rol și pus accentul pe anumite fraze. 

De asemenea, îi putem implica în activități care promovează generozitatea într-un mod firesc. 

De exemplu:

Atunci când gătim, putem spune: „Hai să punem și o porție pentru mătușica și să o chemăm la cină. Cred că s-ar bucura mult.”

Sau putem întreba: „Ce jucărie ai vrea să dăruiești unui copil care poate nu are atât de multe jucării ca tine?”

Dacă un frate mai mic plânge, putem întreba: „Crezi că ar vrea să îmbrățișeze ursulețul tău, ca să se simtă mai bine?”

Prin astfel de experiențe, copilul va înțelege că generozitatea nu este o obligație, ci o alegere care aduce bucurie. Atunci când este expus la astfel de momente în mod constant, el va începe să le reproducă în mod natural, fără a fi nevoie de insistențe sau pedepse.

2. Să evităm etichetele și rușinea atunci când nu vor să împartă

Generozitatea nu se învață prin rușinare, ci prin înțelegere. 

În loc să etichetăm, putem să validăm emoțiile copilului și să-l ghidăm către empatie. Spre exemplu, dacă un copil refuză să împartă o jucărie, în loc să-i spunem că este egoist, putem spune: „Văd că îți place foarte mult acest trenuleț. Este special pentru tine și este în regulă să vrei să te joci singur cu el acum. Crezi că prietenul tău ar vrea să se joace cu altceva între timp?”

Prin această abordare, îi arătăm copilului că sentimentele și nevoile lui sunt respectate, ceea ce îl va face mai dispus să împartă în mod natural în viitor.

3. Să stabilim reguli clare, care să îi ajute să se simtă în siguranță

Copiii au nevoie de previzibilitate, iar regulile îi ajută să înțeleagă cum să navigheze situațiile sociale.

De exemplu, acasă putem avea o regulă clară:
 „Jucăriile speciale, pe care nu vrei să le împarți, pot rămâne în cameră. Celelalte jucării sunt pentru toți prietenii care vin în vizită.”

În parc, putem spune:
 „Căruciorul pentru păpuși este al tău și poți decide ce faci cu el. Dar bicicleta și mingea sunt ale tuturor copiilor care se joacă împreună.”

Aceste reguli îi ajută pe copii să înțeleagă că nu sunt obligați să ofere tot, dar există contexte în care împărțirea este firească.

4. Să le vorbim despre bucuria dăruirii, fără să-i forțăm

La sfârșitul zilei, putem avea o discuție relaxată:
 „Astăzi la grădiniță, cineva a împărțit ceva cu tine? Cum te-ai simțit?”
 „Ți-a plăcut să împarți biscuiții cu prietenul tău? Ce ai simțit când a zâmbit?”

Copiii nu trebuie să fie forțați să împartă pentru a deveni generoși. În schimb, dacă le oferim experiențe autentice de conectare și empatie, vor descoperi singuri plăcerea de a dărui.

****

Învățarea generozității nu trebuie să fie un proces forțat sau bazat pe rușine. Copiii vor învăța să împartă în mod autentic atunci când sunt tratați cu respect și li se oferă oportunități reale de a experimenta bucuria de a dărui.

Pentru a evita greșelile comune, este important să:

✅ Le respectăm autonomia și să nu-i forțăm să împartă.
✅ Evităm etichetele negative și rușinarea.
✅ Le oferim exemple și contexte naturale pentru a exersa generozitatea.

Prin aceste metode, copiii vor învăța că a oferi nu este o obligație, ci un act de conexiune și bunătate, pe care îl vor adopta în mod natural și cu bucurie.

Însă aceștia sunt doar câțiva pași către a crește un copil căruia îi pasă atât de propria persoană, cât și de cei din jur, de societate, per ansamblu. Un copil care nu închide ochii atunci când unui coleg i se face o nedreptate. 

O metodologie completă care te poate ajuta în acest sens este programul All About Parenting, creat de Urania Cremene. Acesta este dedicat părinților cu copii de toate vârstele, de la 0 la 18 ani și răspunde la problemele specifice fiecărei vârste, de la refuzul de a dormi în patul lui, refuzul de a mânca și până la responsabilitatea de a-și face curat în cameră sau chiar și la probleme de soiul „Mami, m-a părăsit Răzvan”.

Programul conține 11 Capitole pe care părinții le pot urmări direct dintr-o aplicație. Fiecare capitol are aproximativ 30 de episoade video, iar un episod durează maxim 15 minute. 

Comandă programul aici: https://aap.ac/SgxR