Mi-a scris o doamnă. Vorba vine…mi-a scris, dar am înțeles ideea. Zice așa:
„Buna,sotu meu nu este asa eu trag toate greutatile avem 4 copiii si mereu ma rog sa ma ajute si cu greu face si simt ca numai pot find si bolnava cu inima am incercat sal implic eu in treburile casei dar urla la mine cand sal pun sa faca,spunea ce eu muncesc si mai vrei sa si te ajut eu fac totul si in curte treaba de barbat inteleg munceste la munca dar alti dc nu se plang barbati si al meu nu se implica in cresterea copilului ce sfat imi dati ,am recomandari de la medici efort mai putin dar fac peste masura trebuie sa am grija de. copii mei”
Dincolo de multele greșeli gramaticale, probabil femeia nu are prea multă școală, situația ei e tristă și gravă. Nu știu cum a ajuns pe blogul meu și de ce tocmai mie mi-a cerut sfatul.
Stau, totuși, și gândesc. Mă gândesc. Femeia asta e una dintre multele mii de femei, mai ales de la țară, care trăiesc după tradiție. După acea tradiție cu care au trăit părinții și bunicii noștri. Bărbatul merge la muncă, se duce și la câmp, muncește fizic pe rupte, dar în casă nu face nimic. Femeia gătește, face curat, are grijă de copii. În cazul ăsta, 4 copii.
E, totuși, 2018. Lucrurile ar trebui să se schimbe. Dar, oare, la țară, în mediul rural, se poate? Putem întrezări și acolo o minimă schimbare? Măcar soțul să aducă și el o cană cu apă?
Puteți să mă contraziceți, dacă voi credeți că greșesc. Poate că, la sat, nu ar trebui să se schimbe nimic. Bărbatul oricum muncește enorm la câmp. Așa că femeia ar trebui să le facă pe toate celelalte.
Totuși, doamna asta a citit articolele Taticool despre cuplu. Și ar vrea o schimbare. Și-ar dori un soț mai implicat, pentru că a cam ajuns la capătul puterilor. Deci cum ar trebui să-și convingă soțul?
Hai că încerc să-i dau un mesaj, simplu, clar, pe înțelesul ei.
Mărie, e și vina ta. E o cruce pe care trebuie să ți-o duci, că ai acceptat să faceți 4 copii. Nu spun că nu e bine să faci copii, sunt sigur că sunt minunați. Dar sunt 4! Deci sunt multe de făcut pentru ei.
Apoi, când l-ai luat de bărbat, pe omul ăsta cu care ai făcut 4 copii, cum era? Ți-a promis că va găti, că va spăla rufe? Dacă el nu a făcut nimic din toate astea de-a lungul căsniciei, va fi foarte greu să-l schimbi. Poate nu imposibil, dar foarte greu.
De exemplu, ai putea încerca să nu mai faci din lucrurile care ți se par prea grele. Pur și simplu, să nu le mai faci. Dacă ai copii de crescut, ocupă-te de ei. Dar nu mai îngriji animalele, nu mai găti și pentru el, nu-i mai spăla hainele. Ar putea fi o variantă. Și, dacă te întreabă de ce nu le-ai făcut și pe astea, spune-i că nu mai poți, că ai nevoie de ajutor.
S-ar putea să meargă. Azi așa, mâine așa, și poimâine va sta el cu copiii ca să gătești tu.
Ți-aș spune, Mărie, și să discuți cu el. Să-i faci surprize romantice, să căutați să vă redescoperiți iubirea, să povestiți și să vă povestiți, să vă spuneți tot, să comunicați. Toate astea, spun psihologii, fac minuni în cuplu.
Mi-e teamă, însă, Mărie, că tot ce ți-am scris eu mai sus se va petrece altfel, ca în bancul ăla: azi nu a văzut nimic, mâine nimic, poimâine a văzut puțin cu ochiul stâng.
Așa că sincer, Mărie, nu știu ce sfat să-ți dau. Situația ta e grea. Ca a multor femei din România și eu nu sunt vreun vrăjitor cu o baghetă magică.