E bine să îţi responsabilizezi copilul!
E bine să îi iei părerile în calcul chiar dacă încă abia leagă două cuvinte şi nici pe alea corect!
E bine să îl întrebi ce vrea şi ce nu vrea!
Asta auzim peste tot, nu? Tot aşa ni se spune. Tot aşa discutăm noi între noi, părinţii.
Şi atunci? Dacă toți ştim treburile astea, că sunt nişte lucruri atât de simple şi arhi cunoscute, de ce încă ne mai mirăm când ele chiar se întâmplă? Una e că ne mirăm, dar să ne şi exprimăm mirarea?
Să vă spun:
Am renunţat la scutece. V-am povestit aici cum s-a întâmplat minunea. Şi pentru că am renunţat la ele, am zis că evenimentul trebuie marcat corespunzător şi trebuie să trecem la pasul următor: e băiat, deci boxeri de băiat mare.
În consecinţă, am descins toţi trei la mall şi am luat la rând magazinele. Am intrat la un moment dat într-un magazin doldora de lenjerie intimă pentru copii şi soaţa s-a şi aruncat cu copilul de mână la raft. A căutat ea frenetic mărimea potrivită şi ce să vezi, minune, că a găsit două modele diferite: unul cu Spiderman şi Batman, altul cu dinozauri.
Copilul nostru, v-am mai spus, e absolut disperat, cel mai înfocat fan Spiderman, Batman şi gaşca.
Buuun. Ia soaţa în mâini cele două modele de boxeri şi îl întreabă pe copil:
-Puiu, pe care îi vrei? Cei cu Spiderman şi Batman sau pe cei cu dinozauri?
Până să se decidă copilul, soaţa vede cu coada ochiului cum o mămică de băiat cam de vârsta lui fii-miu (2 ani şi jumătate) se uită la ea cu nişte ochi mari, plini de mirare. “Cum adică îl întreabă pe care-i vrea? Dar el ştie să spună? Dar el ştie ce vrea?” Cam la asta se gândea mama respectivă.
-Cu Badinen, mama. Cu Benet. (Cu Spiderman, mama. Cu Batman.)
Ochii acelei femei s-au mărit şi mai mult şi nici că se mişca din loc. Stătea şi se uita la ai mei şi rumega scena ce tocmai s-a desfăşurat în faţa ei.
-Îl întreb de fiecare dată ce vrea şi ce îi place. Şi să ştiţi că de fiecare dată îmi spune. Şi dacă îi cumpăr ceva ce îmi place mie şi lui nu, lucrul acela moare în dulap sau printre celelalte jucării. El ne-a învăţat să facem aşa şi, de când am şi pus în practică, suntem cu toţii mult mai fericiţi. I-a zis soaţa fără să fie întrebată.
-Da… interesant… Eu nu îl întreb niciodată… A răspuns femeia pusă pe gânduri.
-Poate ar trebui să încercaţi. Măcar de distracţie, să vedeţi ce iese.
Nu ştim ce a ieşit, căci am lăsat-o pe femeie în magazin. Noi am plătit, am plecat. Dar nu vă spun cam cum a ieşit soaţa din magazin: ca Xena din luptă. Zici că a răpus un dinozaur, un elefant roz cu 7 capete şi alta nu. Cumva, chiar cred că a făcut-o.
Pentru că, da!
E bine să îţi responsabilizezi copilul!
E bine să îi iei părerile în calcul, chiar dacă abia leagă două cuvinte şi nici pe alea corect!
E bine să îl întrebi ce vrea şi ce nu vrea!