Mare eveniment mare la noi în familie: ziua soaţei! Pregătiri, planuri, întrebări fără răspuns. Cred că m-am chinuit vreo două săptămâni să ajung la un numitor comun cu mine şi să mă decid ce să îi cumpăr şi cum să o surprind. Nu ştiu cum se face, dar, ca de fiecare dată, eu am fost cel surprins… Să vă povestesc…
M-am gândit iniţial să îi cumpăr un parfum. Nu… are destule şi încă unul pus la raft ar fi doar “încă unul în plus”. Să îi cumpăr ceva de îmbrăcat. N-aveam cum să fac asta pentru că gusturile ei sunt atât de… cum să vă spun… “ciudate” încât sigur aş fi dat greş sau i-aş fi cumpărat ceva ce riscam să nu o bucure atât de mult. (la haine nu mă pricep deloc). Să îi cumpăr o bijuterie? Nu puteam să mă decid la ceva anume şi am lăsat-o baltă.
Într-un final m-am decis şi i-am cumpărat ceva, n-o să vă zic ce, şi am vrut să fiu foarte atent şi vigilent astfel încât să nu găsească darul prin casă. L-am cumpărat cu vreo câteva zile înainte de aniversarea ei împreună cu nişte corpuri de mobilier.
La cumpărături, am fost cu mama, ca să o ajut şi pe ea să îi aleagă un cadou. A fost haos escapada asta, dar e o altă poveste. Cert este că nevasta s-a ales şi cu un mouse nou pentru calculator că se tot plângea că cel vechi nu mai funcţionează corespunzător. De ce spun asta? Staţi să vedeţi. Atât vă zic acum: am rugat-o pe mama să îl pună în geanta ei.
Am ajuns cu toate acasă, dar unde să pun cadoul? În dressing, n-aveam nicio şansă să îl ştiu în siguranţă, în dormitorul nostru nici atât, garaj n-am, în bucătărie era ca şi cum i l-aş fi dat, aşa că doar camera copilului părea cea mai bună variantă. Aveam acolo, după uşă, depozitate nişte cutii cu haine care i-au rămas mici prinţului, aşa că sub nicio formă n-avea cum să îl găsească acolo. EA nu avea cum. Alţii, da…
Bun! Ajung acasă cu toate cele cumpărate şi mă apuc cu al meu fiu drag şi scump să montăm corpurile de bibliotecă. Înainte de asta, însă, zic să pitesc cadoul ca să pot sta liniştit. Dau fuga la pitic în cameră în timp ce el studia cutiile, pun pachetul la loc sigur şi mă întorc la treabă. Fiecare cu ciocanul lui, să vedeţi ce mobilier frumos am realizat în hol :)).
Toate bune şi frumoase, vine soaţa acasă de la muncă. Bucurie mare pe ea când a văzut noul design din casă, fi-miu super încântat, a luat-o de mână şi i-a arătat fiecare cutie, fiecare placă montată. Mă relaxez, mândru de reuşită, şi mă aşez pe canapea la televizor. Nu trece mult şi mă trezesc cu frumoasa mea soţie în braţe, sărutându-mă.
-Mulţumesc mult de tot pentru cadou, iubitule!
-Cu drag, iubita mea! Dar mobila nu face parte din cadou. Zic eu umflat în pene.
-Ştiu, dragoste! Pentru celălalt cadou îţi mulţumesc.
M-am blocat şi nu ştiam la ce se referea. A văzut că sunt contrariat şi a început să îmi povestească. Ce s-a întâmplat? Ei bine, dragul meu fiu i-a prezentat toată mobila, fiecare şurub pus, fiecare cutie, apoi a luat-o de mână, a dus-o la el în cameră, a aruncat pe jos cu câteva haine din cutiile de după uşă şi, prin nişte onomatopee de genul „O, o, o, o”, a făcut-o să se uite mai atent. Na, comedie că pic de secret nu se mai poate ţine în casa mea. ARE DOAR UN AN SI 3 LUNI!!!!
Nu îmi reveneam, vă jur! S-a dus surpriza mea. Cum era de aşteptat, am bufnit amândoi într-un râs colorat, eu mai mult isteric, iar cel mic se uita la noi mirat. Îl iau, îl pup şi încerc să îi explic că secretul e secret, dar na… în glumă, vă daţi seama…
După aceste moment, nu trece mult şi soaţa iar îmi sare în braţe, de data asta ţinând în mână mouse-ul cel nou.
-Mulţumesc, iubitule! Mai ai şi alte surprize pentru mine? Dacă ai început de acum nici nu vreau să mă gândesc ce mă aşteaptă peste două zile! A zis ea super încântată.
-Pe asta cum l-ai mai găsit? Deja eram puţin turbat.
-Păi era pe masa din bucătărie.
Aflu că mama l-a scos din geantă şi l-a lăsat pe masă. A uitat că şi mouse-ul făcea parte din cadou… Când a întrebat soţia ce e cu el acolo, ea a zis senină că „e de fetiţe”. Abia apoi şi-a dat seama de gafă.
Na, Georgele, găseşte alt cadou de oferit fix de ziua ei. După cât de greu mi-a fost să aleg ce am cumpărat, acum trebuia să fac ceva mult mai „WOW”, nu? Ce am făcut? Am rezervat o masă la un restaurant pe care-l îndrăgeşte şi am petrecut o seară frumoasă în doi. O simţeam că aştepta să mai primească ceva, aşa că bijuteria aia din mall n-a fost ocolită. Soţia mea străluceşte şi mai mult astăzi.
P.S: Ce am învăţat eu din experienţa asta?
- Să nu te încrezi în nimeni când vrei să ţii un secret :))
- Moş Crăciun e în pericol!
- Nici Moş Nicolae nu se simte prea bine.
- Fi-miu s-a născut spion.
- … şi „trădător”…
Încă mă întreb cum a văzut el unde am pus cadoul… Cred că şi-a montat şi el camere prin casă pentru mine, aşa cum am montat eu pentru el…