Mesaj pentru mine!!! Îl las aici ca să îmi aduc aminte mereu: “George, ai grijă ce spui, ce promiţi, că nu scapi!!!”
Acestea fiind spuse, am dat de greu.
În perioada în care ne pregăteam intens de grădiniţă şi încercam alături de soaţă să îi prezentăm copilului noua etapă din viaţa lui în cel mai frumos mod posibil, mi-a venit ideea “genială” să îi spun că exact ca mami şi tati, va primi şi el salariu.
-Pimesc bani? (primesc bani?) Încântarea i se citea pe chip.
-Da. Primeşti salariu o dată pe lună, exact ca mama şi ca tata. Grădiniţa va fi serviciul tău.
-Ce cumpăr?
-Ce vrei tu, iubire.
-Jucării!
-Perfect!
Eh, am crezut că am trecut peste asta cu bine. Îmi şi plănuisem ca, în ziua în care primesc salariul, să îi pun şi lui bani într-un plic şi să îi spun că l-a primit şi el. Planul era făcut.
În urmă cu o săptămână, pe când ne pregăteam să plecăm spre “serviciul lui” copilul vine la mine şi mă invită să luăm loc pe canapea. Discuţie serioasă, clar!
-Tati, când iau salariu?
-Poftim? N-am fost în stare de mai mult la ora aia…
-Când pimesc banii de la gădăisă? (Când primesc banii de la grădiniţă?)
Am calculat cât mai am eu până la salariu şi îi spun:
-Săptămâna viitoare primeşti banii. Vezi? Dacă te-ai dus la grădi…
-Da…
-Dar de ce mă întrebi?
-Am nevoie de bani.
-Aoleu, pentru?
-O barcă, tati, o barcă… Mi-a zis-o de parcă trebuia să plătească o amendă sau un impozit restant de câţiva ani.
-Da, tati, când primeşti banii, mergem şi cumpărăm barca.
Plecăm spre grădiniţă. Ajungem. Ne schimbăm şi intrăm în grupă.
Eu: Bună dimineaţa.
Educatoarea: Bună dimineaţa!
El: Când îmi daţi banii?
Educatoarea: Poftim?
El: Când îmi daţi banii? Că am venit mult aici! A zis foarte hotărât.
M-am făcut roşu ca un rac şi încercând să păstrez discuţia la un nivel la care fii-miu să nu îşi dea seama că a fost păcălit, spun:
-Tudor, nu ţi-am zis acasă? Salariul îl primeşti săptămâna viitoare. Aşa e, doamna educatoare?
El: -Da, bine.
Eh, i-am explicat educatoarei cum stă treaba cu salariul şi ce să vezi că a râs de noi toată ziua, iar de atunci, în fiecare dimineaţă, mă întreabă fii-miu:
–A venit săptămâna viitoare? Ai bani?
Repetitiv. Obsesiv. Enervant. Dar nu mă las! Rezist!
P.S: Aş putea să îi dau un “avans” dar n-o fac că şi aşteptarea asta are rolul ei. Deci, rezist!
PPS: Nu cred că este cea mai bună metodă prin care îl puteam convinge să meargă la grădiniță, dar alta mai bună n-am găsit. Voi cum i-ați convins? Că recompensa asta nu-mi place chiar deloc.