Slavă Domnului că e vacanță săptămâna asta! Sincer mă uit la ea zilnic și mă apucă mila. Tot ce i-am spus până acum, tot ce am încercat să o învăț, totul s-a dus pe Apa Sâmbetei.
Bietul copil a ajuns mai rău ca mine. Este fix ca un angajat blocat în fața calculatorului timp de opt ore pe zi. Începe la 8.00 dimineața, cu mate sau română. Și tot așa aproape 5 ore, cu mici pauze. Apoi prânzul și, încă o tură de 3-4 ore, la after.
Iar noi, adulții, ne plângem că, după opt ore la birou, suntem rupți de oboseală. Doar că… mai nou așa sunt și copiii noștri.
Mă gândesc cât de mult am încercat să o țin departe de ecrane. În toți anii trecuți, am căutat să îi oferim un echilibru între timpul petrecut pe laptop, tabletă sau telefon și orice altceva. Suntem conștienți că tehnologia trebuie să existe în viața copiilor noștri. Trebuie să profite de avantajele oferite de ea, să o cunoască și să o stăpânească. În paralel, însă, am încurajat-o pe Soph să iasă afară, să socializeze față în față cu prietenii ei. Am dus-o la tot felul de ateliere și cluburi pentru a-i dezvolta corpul și mintea. Am avut un echilibru.
Acum, s-a ales praful de toate astea, iar copilul meu socializează aproape exclusiv virtual.
Viața ei s-a mutat mai ales online. Blocată între patru pereți, cu un ecran în față opt ore pe zi. Nu-mi place deloc prezentul ei, chiar dacă ea nu se plânge. Din contră, de multe ori e chiar încântată de situația asta pentru că are acces la lucruri până acum interzise.
Cu tot dragul, dar nu cred în succesul școlii exclusiv online. Sincer, cu tot riscul de a supăra pe cineva, la vârste fragede, nu cred că mutarea cursurilor exclusiv virtual este o soluție. Copiii își pierd repede concentrarea, au tot felul de alți stimuli în jurul lor, care le distrag atenția. Plus că mult din efortul de învățare se mută apoi și pe umerii părinților. Și sincer nu cred că mulți părinți sunt în stare să facă lecții cu ai lor copii așa cum ar trebui. Nu au nici răbdarea, dar mai ales nici cunoștințele necesare pentru a fi pedagogi la nivelul profesorilor adevărați.
E rău, acum. E rău pentru părinți, e rău pentru profesori, dar mai ales e rău pentru copii. Ne-a fost teamă, ani în șir, că, din cauza excesului de ecrane, vor deveni victime ale “soft” autismului. Din păcate, acum, sunt obligați să stea în fața ecranelor ore în șir, zi de zi.
Zilele trecute, un politician propunea ca vacanța de vară să fie luată în iarnă. I-au sărit mulți în cap. Dar, sincer, văzându-mi fetița cum stă lipită de laptop zi de zi, chiar nu mi se mai pare o idee proastă.
Pentru că nici școala online nu cred că este soluția. Așa că o amânare prin vacanță pentru vremuri mai bune…
Și gândiți-vă doar că eu mă plâng de situația copilului meu care are, totuși, un laptop. Dar cei care nici măcar nu pot ajunge la orele online? Ce facem cu ei? Cum mai fac ei școală?
Pfff, complicate vremuri.