Dragă părinte, ți-a venit vreodată să fugi în lume?

Mie DA. De multe ori, de foarte multe ori. O recunosc, acum, public. Mi-a venit de foarte multe ori, în ultimii ani, să fug în lume. Să-mi iau câmpii, să abandonez totul și să fug. Să las în urmă, măcar pentru câteva zile, soție, copil, afaceri, muncă. Să fug de toate departe, departe.

Puțini părinți recunosc că le e greu, uneori chiar foarte greu. Puțini părinți recunosc că ar vrea să fugă în lume, că viața lor s-a schimbat teribil de tare de când au copii și că ei, ca indivizi unici, nu mai există. Și mulți dintre părinți trăiesc momente de nefericire. În sinea lor suferă că au renunțat la ei, că nu mai au timp pentru ei. Nu o spun nimănui și, ușor, ușor, își creează depresii.

Așa că, dacă vreți, puteți să-mi urmați exemplul: recunoașteți că vă este greu. E un început. Verbalizați greutatea asta din suflet. Conștientizați-o, verbalizați-o, spuneți-le și altora despre ea. Și apoi rezolvați problema, căutați soluții.

Da, eu am vrut să fug în lume, chiar săptămâna trecută. După cinci zile extrem de aglomerate, în care n-am făcut altceva decât să duc copilul la școală, să lucrez ca un apucat, să iau copilul de la școală, să îl duc la opționale, să îl aduc acasă, să mă joc cu  el vreo două ore, apoi să îl pregătesc de culcare, să îl spăl, să-i citesc povestea de seară și să-l adorm. Cinci zile la rând doar asta am făcut. Nu știu când au trecut, nu am amintiri în privința acestor zile. Am fost un robot.

Soață-mea la fel. Și ea ar fi vrut să fugă. Și ea la serviciu apoi ne gătește, ne spală, face curățenie, se împarte cu mine în privința treburilor legate de copil. Și ea e la fel de obosită. Și sunt sigur că și ea ar fi vrut să-și ia câmpii.

Punctual, am vrut să fug în lume când Sophia n-a vrut să mănânce nimic, dintr-o masă preparată cu mare grijă și cu mult timp consumat. Ați trecut prin asta, nu-i așa? Noi ne pregătim, facem niște preparate de senzație, iar copilul zice că nu-i e foame sau că nu vrea decât un sandviș. Atunci îți vine să-ți iei câmpii!

Am vrut să fug în lume, după ce i-am făcut lună camera. Am muncit două ore să i le pun pe toate la loc. Arăta totul foarte bine și ordonat. Zece minute, doar. Pentru că a intrat în camera ei cu o prietenă și au făcut imediat haos. Nu le-a păsat nici măcar o secundă de efortul părinților. Au reinstalat dezordinea fără pic de remușcare. Atunci îți vine să-ți iei câmpii!

Am vrut să fug în lume când mi s-a întins pe jos în mijlocul supermarketului. Că ea nu vrea să plece de acolo fără nu știu ce maimuțoi roz. Și a început să se dea cu fundul de pământ, să plângă, să urle, să facă cel mai mare tărăboi de care ea era în stare. Atunci îți vine să-ți iei câmpii!

Am vrut să fug în lume, când după nici cinci minute de purtare, a stricat o pereche de încălțări nou-nouță. S-a împiedicat de o bordură și a șters imediat lacul de pe pantofiorii imaculați. Da, mi-a venit să-mi iau câmpii în secundele imediat următoare!

Sunt atât de multe situațiile în care, dragă părinte, îți este foarte greu! Dar să știi că nu ești singurul care vrea să fugă în lume! Tuturor părinților ne este greu! Nu înseamnă că ești un părinte denaturat, că nu îți iubești copilul, că nu îți pasă de el, că nu-i oferi tot ce poți tu mai bun.

Nu, înseamnă doar că ești PĂRINTE! Înseamnă că-ți pasă, căci altfel nu te-ar afecta! Înseamnă că ești acolo, pentru că altfel nu ai vedea toate poznele copilului. Înseamnă că ești implicat, altfel nu ți-ai face tot programul în jurul micuțului. Înseamnă exact contrariul a ceea ce ai crede inițial. Înseamnă că-l iubești enorm pentru că, seara, epuizat, n-ai vrea să adormi nicăieri în altă parte, ci doar cu el în brațele tale.

Pentru că acel chip al copilului tău, inocent, adormit, cu trăsături perfecte, este singura imagine cu care tu adormi în gând și singura pe care îți dorești să o vezi prima a doua zi dimineață. Pentru că ești cu adevărat un PĂRINTE BUN!

PS: Și să știi că, în următorii 20 de ani, îți va tot veni să fugi în lume! Îți va fi greu, tare greu. Dar există soluții să mai faci pauze, să-ți încarci bateriile și să o iei de la capăt.

Uite aici câteva ponturi:

De ce cred că escapadele fără ea sau el fac bine în cuplu

Tu când ai vrut să fugi în lume ultima oară?