Aproape 250 de mii de copii stau azi acasă. Sunt elevi din București care ar fi trebuit să meargă la școală. Se pare că vor sta și mâine acasă. Mai vedem.
Afară e nașpa rău. Așa a zis doamna primar. Așa zic toate autoritățile. E cod portocaliu.
Cu siguranță, însă, mulți dintre noi am văzut ierni mai grele. Pe când eram copil, frigul nu era o scuză ca să nu mă duc la școală. „Ia-ți ghiozdanul și tai-o la școală! Că ai nevoie de carte ca să reușești în viață!”- așa îmi spunea mama, care îmi punea o haină mai groasă pe mine, îmi acoperea gura cu un fular, mănuși în mâini și… pe aici ți-e drumul!
Ajungeam bocnă la școală, cu obrajii roșii și cu muci la nas. Dar așa eram toți copiii. Ne ștergeam, ne încălzeam și puneam burta pe carte. Că aveam nevoie de școală ca să devenim oameni de succes.
Pe la Suceava se mai întâmplă asta. Acolo sunt -20 de grade și nu-i trece nimănui prin cap să închidă școlile.
În București, creștem copii ultrasensibili emoțional și total lipsiți de imunitate fizică. Nu mai fac sport, stau cu nasul doar în calculator, iar cărțile sunt cele mai nenorocite lucruri pe care trebuie să pună mâna.
Așa că, aveți dreptate, doamna primar, copiii trebuie să stea acasă în aceste zile. Nu e vina dvs, e doar vina noastră, a părinților ultraprotectivi. Vă mulțumim că v-ați gândit la noi!
Da, un copil dintre aceștia ar îngheța stând în stația de autobuz să aștepte 30 de minute. Așa că era nevoie de închiderea școlilor. Clar! Vă mulțumim, doamna primar!
Cei mai mari au fost lăsați singuri acasă astăzi. Și vă mulțumesc, la rândul lor, că le-ați mai dat o zi în plus să termine nivelul 320 la Counter.
Pe cei mici, unii dintre noi i-am luat la birou. Cei care avem birouri. La multinaționale, sunt și 10 copii pe etaj. Părinții obligați să vină la serviciu de către patronii asupritori le-au improvizat o cameră, un fel de loc de joacă.
Alții au avut noroc. Au reușit să anuleze tot și stau acasă cu cei mici. Poate ei fac niște teme împreună. Sau poate fiecare e cu televizorul lui. Sau poate vreo bunică a reușit să vină de urgență în capitală. De mult își dorea să-și mai vadă și ea nepoții. Așa că, acum, și ea vă mulțumește.
Toată lumea, toți bucureștenii, toți vă mulțumesc, doamna primar. Vă mulțumim că ne protejați copiii închizând școlile!
Știm că altă măsură nu se putea. Știm că nu aveți cum să scoateți sute de utilaje pe străzi. Ar costa prea mult. Iar banii sunt alocați pentru statui, concerte, catedrale și autobuze la suprapreț. Vă înțelegem perfect, e sărac Bucureștiul. Se pare că, deși bugetul pe 2018 este cel mai mare din istoria capitalei (sursa), tot nu sunt suficienți bani. 1, 2 miliarde de euro nu ajung pentru toate.
Aaa, și dacă tot vorbeam despre autobuze, clar ar fi fost imposibil să suplimentați numărul acestora pe rutele aglomerate. Să nu mai stea copiii 30 de minute în viscol. Mda, e complicat să iei o astfel de măsură. Aveți nevoie de multe aprobări, de semnături, clar e treabă grea. N-o poate lua un primar de pe o zi pe alta. Dar, stați puțin, RATB-ul nu e în subordinea dvs? Nu se numește acum STB- Societatea de Transport București? Societate aflată direct în subordinea Primăriei Capitalei?
Și mai știm că ar fi complicat să aveți mai mulți polițiști în intersecții ca să fluidizeze traficul. Nici nu e de mirare! La ce salarii au, nu vor să înghețe aiurea. Iar Poliția locală are alte treburi. Sunt ocupați cu amenzile mașinilor oprite aiurea, din lipsă de parcări, n-ar putea să vă ajute cu nimic. N-au cum.
În fine, concluzia este unică și clară: toți bucureștenii vă mulțumesc. Părinții pentru că le protejați copiii ultrasensibili, iar elevii pentru că lipsesc motivat de la școală. Nimeni nu are nevoie de prea multă carte ca să vă voteze!
PS: Nu știu alții de ce își duc copiii la școală, dar eu știu că îl duc pe al meu pentru știință și educație. Nu ca să-l depozitez undeva, ci ca el să învețe. Să devină un om cult, cu bogate cunoștințe generale, un om cu idei și viitor.
Tocmai de aceea, consider că închiderea școlilor ar trebui să fie ultima măsură pe care ar trebui să o ia autoritățile. ULTIMA. Mai ales că vorbim de o capitală europeană, nu de un sătuc izolat de lume, în vârful muntelui.
Nu cred că aceste două zile vor fi recuperate vreodată. Sunt două zile în care copilul meu a fost privat de învățătură. O situație total nedreaptă pentru el. Poate părea un lucru mărunt, dar nu este. Este doar o parte din cumulul de nedreptăți la care este supus în această societate și în această țară de către autorități incompetente.
PPS: Chiar nu vreau să aud comentarii de genul „Mare scofală, ce dacă a lipsit două zile? Stați și voi mai mult împreună. Și dacă era bolnav, ce făceai cu el?”
Acesta nu este un articol despre vreme, coduri sau mucii copilului meu. Este un articol despre câtă importanță mai acordă autoritățile subiectului ȘCOALA ROMÂNEASCĂ.
În cel mai rău caz, orele de azi și mâine ar fi putut fi declarate „opționale”, astfel încât fiecare părinte să aleagă dacă al său copil merge sau nu la școală, poate sau nu să înfrunte vremea de afară.