Mă întristez groaznic când văd în ce hal am ajuns noi, ca oameni. Cât de repede sărim unul la gâtul altuia, cât de repede aruncăm cu pietre și cât de mult ne dorim ca vecinului de peste gard să-i moară capra și, dacă se poate, și cățelul și toată familia. Nu mai ascultăm nimic, am citit un rând pe internet și gata: ăla e vinovat, e hoț, să moară! Nu vrem argumente, noi le știm deja pe toate.
Să moară bogații că ei câștigă mai mult ca noi, să moară săracii pentru că ei trăiesc din ajutoare sociale. Să moară toți și să rămânem doar noi ca totul să vină la noi.
În ultimele zile, discutăm despre excepțiile din Legea privind concediul de creștere a copilului și indemnizația mărită la 85% din salariu. În urmă cu câteva luni, am scris mai multe articole tehnice despre acest subiect. Mii de viitoare mămici sau tătici mi-au mulțumit pentru informații și erau foarte bucuroși că, în sfârșit, se pot gândi să facă un copil. E vorba de oameni care muncesc pe rupte în privat și care câștigă, pe munca lor, venituri frumoase. Oamenii ăștia amânau decizia de a face un copil din foarte multe motive personale. Îi pot înțelege. Alții ar fi vrut un al doilea copil, dar chiar nu credeau că mai au cu ce să-l crească. La bani mă refer.
În total, aproape 130 de mii de părinți beneficiază de această nouă lege. Toți sunt foarte încântați și îi mulțumesc Cristinei Pocora, cea care a promovat acest proiect.
Câțiva dintre ei primesc acum și o indemnizație foarte mare, câteva mii de euro. Asta pentru că au avut niște cotizații foarte mari și pentru că așa prevedea legea.
Zilele trecute, însă, ministrul Muncii a aruncat anatema pe toți. Pe toți cei care sunt sau vor să-și ia acest concediu. (Și când mă gândesc că omul ăsta îmi plăcea. Mi-a răspuns destul de prompt la o serie lungă de întrebări pe legea asta.) A fost suficient să spună că un român cere indemnizație de 35 de mii de euro ca toată lumea să ia foc și să arunce cu noroi. Că ăla e hoț, că toți cei cu venituri mari sunt hoți. Că de ce să nu-mi dea și mie ca să stau și eu acasă?
Și uite așa, încurajată de pseudo-analiști feisbucari, niște oameni care, cândva erau ziariști de prestigiu, dar care acum aleargă doar după like-uri, societatea noastră s-a divizat imediat în două. Cei care au și cei care n-au. Cei bogați și cei săraci. Cei cu servicii bine plătite și cei care muncesc mai pe nimic. Cei cu venituri bune îi acuză pe cei mai amărâți că nu vor să muncească, iar ceilalți pe ăștia bogații că au furat. Multe inepții am văzut prin comentariile ambelor părți
Și ne înjurăm. Că ar trebui plafonată legea, că e proastă toată, că de ce nu dăm și ajutoare sociale? Ne porcăim unii pe alții, de parcă ne-am fi furat între noi. Și cât de răi suntem! Doamne, cât de răi!
În realitate, legea asta e singura din ultimii 20 de ani care încurajează natalitatea. O natalitate care scade de la an la an într-un mod cumplit. Din cauza numărului de nașteri tot mai mici, România va intra în colaps în câțiva ani: venituri către pensii tot mai puține, sistem medical copleșit de pacienți bătrâni, școli pustii și cadre didactice tot mai prost plătite și din cauza numărului redus de elevi.
Dar nu suntem în stare să gândim și să vedem imaginea de peste câțiva ani. Acum, ne arde doar oftica față de unii care câștigă mult sau scârba față de alții care trăiesc din ajutoare sociale. Asta e aproape de noi, o știm de mult timp, face parte din noi. Pe când chestia cu demografia e o treabă așa de abstractă, încât nu ne pasă. Și preferăm să ne uităm în gurile unora care nu fac altceva decât să ne învrăjbească. Ei fac bani din asta, din audiența noastră. Își doresc să ne provoace ură, pentru că ura naște scandal și scandalul, din nou, audiență.
Și, totuși, mă gândesc că toate indemnizațiile „nesimțite” s-ar putea acoperi cu costurile a doar câțiva km de autostradă, care oricum nu se construiesc, sau cu datoriile pe care le are statul de recuperat de la evazioniști sau companii multinaționale. E atât de simplu și chiar atât de ieftin.
Dar nu-i așa? E mai ușor să-i învrăjbești pe oameni, decât să-ți faci treaba, decât să găsești soluții. Că oamenii e proști! Mulți și proști! Sau așa ne tratează unii.