Sunt un familist convins. Sunt în relația asta de zece ani și avem opt ani de căsnicie. Nu văd viitorul altfel decât prezentul și trecutul acestor zece ani. Poate cu încă un maimuțoi prin casă, dar nu fără cele două ființe care îmi ocupă timpul în prezent. Tot timpul! 🙂
Au fost zece ani cu bune și cu rele, ca în orice familie. Poate că uneori ne-a fost mai rău decât ar fi trebuit, poate că nervii au atins cote alarmante, poate că ne-am ciondănit rău de tot, dar am trecut cu bine peste toate. Avem prea multe lucruri faine pe care le-am construit împreună și altele pe care le construim în prezent ca să ne gândim la o despărțire. Din contră, relația e foarte pe plus.
Dar, uneori, cred că e bine să iei o pauză. Nu foarte des, nu impusă, ci negociată, discutată temeinic înainte.
Cred că orice bărbat își dorește uneori să se simtă doar bărbat. Nu și tată, nu și soț. La fel cum cred că și o femeie obosește și dorește să fie doar ea, fără cei de acasă, fără familie. E acel timp pe care l-am avut cu prisosință înainte de a avea o familie, dar pe care acum chiar nu-l mai avem și după care tânjim. Toată lumea tânjește după astfel de momente, doar că puțini o recunosc. Și asta e, de fapt, cea mai gravă problemă.
Faptul că vrei o pauză e un lucru omenesc. Chiar dacă ai jurat să-i fii mereu alături, chiar dacă îți iubești copilul ca ochii din cap. Să spui că vrei să-ți petreci mereu timpul cu ei e cam necinstit față de tine și chiar față de ei. Da, sună bine la public, dar în realitate nu e chiar așa.
Vrei o pauză, dar nu o recunoști. Și tânjești, tânjești, tânjești. Și aduni frustrări. Una după alta, fără să-ți dai seama. Iar, la un moment dat, te simți nefericit. Într-o relație frumoasă, dar în care tu nu mai vezi bucuria. Asta pentru că ți se pare că nu mai ai nimic din bărbatul de succes de odinioară, din bărbatul liber și rebel.
Dar nu e așa. Ești doar un tip foarte ocupat și dedicat familiei. Iar asta nu e rău. Ai obosit doar. Așa că sfatul meu este să-i spui. Da, cu cuvintele potrivite, nu o răni, că nu e vina nimănui. Dar spune-i sincer că vrei o pauză.
Sunt sigur că și ea gândește la fel ca tine. Și ea este apăsată de rutină. Și ea ar vrea timp doar pentru ea.
Așa că fă primul pas și încurajează-o să fugă departe de casă câteva zile. Așa cum făcea în tinerețe, doar cu prietenele ei. Dă-i primul pauza de familie, redă-i libertatea pentru câteva zile. Las-o să-i bată vântul în plete la mare sau să danseze până dimineața într-un club. Toate astea fără tine.
Apoi, roagă-o să-ți permită același moft sau serviciu sau răsfăț. Spune-i cum vrei. Și fugi și tu în lume cu gașca ta de prieteni. La pescuit, în deltă, pentru câteva zile. Sau la un meci de fotbal sau la o bere într-un bar.
Vă fac bine amândurora escapadele astea fără ea sau fără el. Doar voi, singuri sau cu vechii prieteni. Așa… un fel de remember la viața de holtei pe care ai avut-o. O scurtă escapadă, ca să-ți încarci bateriile. Până la urmă, experiențele din trecut te-au făcut soțul și tatăl iubitor de astăzi. Și, după pauza asta, te vei întoarce mai dedicat familiei tale.
Fără excese însă! Da? Escapada de la familie nu implică lucruri de care să-ți pară rău mai târziu. Ca să ne înțelegem și unii cârcotași să nu aibă ce comenta aiurea.
Eu am o pauză dintr-asta, în fiecare săptămână. Lunea, câteva ore, mă duc și joc fotbal cu prietenii din Naționala Artiștilor Fotbaliști. Dăm în minge, alergăm, facem sport. Și după mai stăm și la o vorbă. Câteva ore. Iar, o dată pe an, plecăm la Campionatul Mondial de Fotbal pentru Artiști- zece zile pe an, doar cu prietenii. Sport mult și ceva distracție. Și pauză de la familie.
Iar, când mă întorc, îmi strâng fetele în brațe cu un mare, mare dor de ele. Și am bateriile încărcate pentru încă un an de soț iubitor și tată dedicat.