În fiecare seară, la noi în casă este pusă aceeași “placă” de luni și chiar de ani cu același repertoriu, aceleași replici, rugăminți și chiar ton răstit. “Sophia, hai să te speli pe dinți!”, “Christian, schimbă-te în pijamale!”, “Vă rog frumos, să mergem la culcare!”. Însă, în afară de mine și de mama lor, nu aude nimeni.
Cel mic vujuie gălăgios o mașină pe covor, Sophi pare că ar fi auzit ceva, chiar am avut senzația că mi-a și răspuns, doar că nu s-a întâmplat nimic, este în lumea ei, desenează și trage de timp, lucru pe care îl face în fiecare seară.
În unele seri chiar ne răspund: “Teeee rooog, încăăă puțin!”. Eu și adorabila lor mamă tolerăm, de fapt, cred că nu prea avem ce face și tot încercăm strategii pentru a-i face să ne audă, să ne asculte, iar unele chiar au funcționat.
10 sfaturi pentru a-i face pe copii să te asculte
- Creează o rutină! Stabilește o rutină clară și consecventă pentru copilul tău. Aceasta poate include ore de somn, mese și timp pentru activități și teme. Copiii se simt mai în siguranță și mai siguri pe ei într-un mediu stabil și ordonat. Dacă cel mic nu vrea să meargă la somn, învață-l cu cititul unei povești înainte de culcare, la noi a funcționat. Adoră să le citim seara povești. Așa că, am eliminat o problemă. Dacă nu vrea să se îmbrace cu hainele pe care i le propui, spune-i din timp că veți merge undeva și lasă-l pe el să-și aleagă hainele. Intervii doar dacă pleacă pe stradă în șosete.
- Stabilește un contact vizual. De multe ori, copilul chiar nu te aude, fiind la maximum acaparat de joacă sau activitatea lui care, desigur, este cea mai importantă de pe Terra. Cu cât copilul este mai mic, cu atât câmpul lui vizual (și auditiv) este concentrat doar pe ceea ce face. Nu contează că pierdem masa de seară, el trebuie să-și termine castelul de nisip de pe plajă, de parcă ar fi ultimul nisip din viața lui. Așa că, va trebui să te apropii de copil, să te așezi la nivelul lui, să-l atingi, să-I privești în ochi și să-l rogi să facă sau nu un lucru. Probabil, vei fi nevoit până la urmă să participi și tu la ridicarea celui mai important edificiu din lume, dar măcar ai ajuns la timp la cină.
- Comunică eficient. Vorbește cu fiica sau fiul tău într-un mod clar și calm. Folosește cuvinte simple și evită să folosești tonul ridicat sau să țipi. Nu-i spune tirade interminabile de cuvinte și fraze lungi, pentru că nu va fi capabil să le audă și nici să le asculte pe toate. Fă pauze între propoziții chiar și atunci când ești nervos. Încearcă să fii empatic și să-i oferi și tu la rândul tău atenție atunci când îți vorbește.
- Evita 3 în 1. 3 în 1 este minunat doar atunci când cumperi șampon, balsam sau mască de păr, dar nu când îți dorești să obții ceva de la cel mic. De regulă, când îi ceri ceva copilului, tendința e să-i turui fără să te oprești: “Hai, fugi să te speli pe mâini, te schimbi și apoi strângi jucăriile, iar după asta vii la masă”. Una dintre regulile interviului jurnalistic spune că, niciodată nu trebuie să pui două întrebări deodată pentru că interlocutorul tău va alege la care să răspundă și, desigur, o va alege pe cea care îi convine. Evident că, așa va face și copilul, doar că el poate chiar să “escaladeze” de tot lanțul tău de rugăminți și să ajungă să se joace liniștit în camera lui, în timp ce mâncarea se răcește. De aceea, este bine să-l rogi pe rând să facă una sau alta. Va fi mult mai eficient.
- Nu-i “scoate ochii”. Nu-i reaminti de fiecare dată “păcatele” de acum 3 sau 4 ani. “Nu mai alerga atâta că te vei împiedica și te vei răni cum ai făcut-o și atunci în parc!”. Credeți-mă, copiii au memorie foarte bună și își amintesc fiecare faptă gravă mult timp. Dacă s-a ars odată sau l-a speriat un câine, nu va uita și nu va merge multă vreme pe stradă de unde a sărit cuțu’. Nici ție nu-ți va plăcea să fii certat a mia oară pentru o boacănă pe care ai făcut-o în adolescență.
- Nu folosi prea multe cuvinte. Când un părinte supărat îi toarnă unui copil, pe un ton răstit, o interminabilă pledoarie despre cât de important este să nu sară în pat, ci să se culce la ora potrivită, nu numai că nu va fi auzit, ci va fi complet ignorat, iar copilul îl va privi cu “ochi străini și goi”, total nedumerit, pentru că nu înțelege ce are cu el. Dacă vrei să înceteze și să-ți atingi scopul, mai bine îi spui simplu, pe un ton cât mai calm: “Te rog nu mai sări!”. Chiar dacă nu crezi, vei fi auzit.
- Stabilește așteptări clare. Înainte de a merge undeva sau de a face ceva, explică-i clar ce aștepți de la copilul tău și care sunt regulile. În acest fel, copilul va ști exact ce să facă și va evita frustrarea și confuzia. “Te rog frumos, să n-o epuizezi pe bunica, te iubește foarte mult, dar este bătrânioară și bolnavă și trebuie să avem grijă de ea!”. Vei fi surprins cât de atent va fi copilul și câtă grijă va avea de ea.
- Nu-i da idei!Uneori, din grijă excesivă, chiar noi suntem cei care îi dăm idei copilului. “Nu te apropia de baltă, poți să cazi în noroi!”. Fii sigur că deja i-ai stârnit curiozitatea și fix acolo se va duce. “Fructul interzis” nu funcționează nici la adulți, ce să mai zicem de cei mici. Așa că, dacă vrei să obții ceva, folosește afirmațiile pozitive, fără a-i trezi sentimentul că există ceva interzis. “Te rog, să te joci doar pe iarbă!”, ar fi mai potrivit decât “Nu te apropia de apă!”.
- Încurajează-i autonomia. Încurajează-ți copilul să ia decizii și să-și asume responsabilități. Acest lucru îi va da încredere și îl va face mai puțin rebel față de regulile tale. Înțelege că tu, ca părinte, nu deții adevărul suprem. Te poți înșela, poți greși, iar copilul tău este un om independent, cu personalitatea lui, care nu este și nici nu trebuie să fie ca tine. Poate are altfel de calități și alt mod de abordare a problemelor și chiar rezolvări diferite și mult mai bune decât ale tale.
- Nu fi cicălitor! Imaginează-ți cum ar fi să ai un soț sau o soție care te cicălește în continuu. “Ciorba nu e bună!”, “Pilaful e prea fierbinte”, “Ai uitat să iei pâine”, “Iar nu ai dus gunoiul”, “Nu te duce capul” și “Nu vei reuși niciodată”. Cam cum te vei simți? Probabil, în timp îți vei declanșa sistemul de protecție și nu vei mai auzi nimic din toate astea. Vei fi ca unul dintre acei locuitori din apropierea aeroportului, care nu mai aude avioanele aterizând și decolând. Așa procedează și copilul tău când nu te mai oprești din cicălit. Nu te mai aude. Te transformi într-un sunet alb pentru el, pe care, conștient alege să nu-l mai audă. Dar oare asta iți dorești?
Ascultă-l și înțelege-l, empatizează cu el, alege momentele potrivite pentru educație și învățăminte. Iar înainte de a încerca să-l faci pe copilului tău să te asculte, asigură-te că și tu îl asculți și îl înțelegi. Dacă simte că îi ești alături și îți pasă de el, cu siguranță, îți va acorda respectul și toată atenția lui.