Copiii noștri sunt înconjurați de tehnologie. E clar că nu poți să-i mai izolezi de telefonul mobil, de tabletă și calculator. Ar fi și complet anapoda, cred eu, să faci asta, în condițiile în care ăsta este prezentul și viitorul. Practic le-ai crea o bulă, departe de societatea actuală.
Noi folosim tableta și telefonul mobil. Evident, Sophi este încântată de ele și le-ar folosi tot timpul. Aici ar putea apărea o problemă că s-ar izola într-o lume virtuală. Oricum atunci când e pe youtube sau se joacă ceva, dacă o strigi, zici că vorbești cu pereții. Nu te aude, chiar dacă ești lângă ea. E foarte concentrată și specialiștii spun că, deja, e un termen de specialitatea al acestei neauzenii: „soft autism”.
Cum facem, însă, ca lucrurile să nu escaladeze? Cum „NU” este un cuvânt pe care eu nu-l am în limbaj în relația cu Sophi, am căutat tot felul alternative.
În primul rând, are un acces limitat la gadgeturi. Seara, puțin, când vine de la grădiniță și în week-end ceva mai mult. Îi spunem clar: „Ai 10 minute de joacă pe tabletă, uite ceasul, când ajunge limba mare la 10, s-a terminat accesul la tabletă”. Uneori funcționează povestea asta, alteori nu.
Și ce faci când nu funcționează? Păi, e foarte simplu: te implici! Te ridici de pe canapea, știu că ești rupt de oboseală, dar e vorba de copilul tău.
Și începeți să vă jucați împreună.
Dacă vreți să mai aveți tableta aproape, cauți să-i citești de pe ea. Sunt o groază de povești faine pe net. Atenția copilului se va muta de la tabletă, în principal, către vocea și cuvintele rostite de părinte. La noi așa este. Sophi își ia ochii de pe tabletă, pune capul pe umărul meu și îmi ascultă cuvintele. Se concentrează asupra poveștii.
Sau ascultați muzică de pe tabletă și începeți împreună adevărate concerte. Sau dansați pe muzica aia. Să nu-mi spui că n-ai dansat până acum cu copilul tău? Noi avem două stiluri de dans: unul împreună, un vals, care ne place maxim, și unul stilul „smuls”, adică fiecare cu ritmul lui, cu multe mișcări și maimuțăreli.
Bun, am dat tableta la o parte. Ce facem acum, că încă nu e oră de somn? Inventăm. Da, inventăm jocuri sau ne aducem aminte de jocurile copilăriei noastre.
Eu cu Soph jucăm o grămadă de prostii: GROPIȚA- jocul cu monede, de le arunci cât mai aproape de perete, V-AȚI ASCUNSELEA- Soph se ascunde întotdeauna după perdea, dar eu mă prefac mereu că nu știu unde este, BABA OARBA- ăsta e haios tare când Soph e legată la ochi și încearcă să dea de mine, dar se alege doar cu mici ciupituri de funduleț, care o fac să râdă în hohote. Și multe, multe altele. Aaa, are și distracții doar ale ei precum coloratul. Îi place mult să facă tot felul de desene.
De curând, am primit un joc de genul „Nu te supăra, frate!”, cu pion, o tablă și două zaruri. Ne jucăm foarte mult chestia asta și chiar toți trei, pentru că Sophiei îi place să facă gașcă cu mine și să o trișăm pe mami. Bine, pentru că trebuie să învețe să mai și piardă, mai câștigă și mami. Nu foarte des, că echipa Taticool- Prințesa Fantastică e mereu pusă pe șotii și strategii.
Cu ce ne mai jucăm? Cu cartoane, cutii goale, pungi, nasturi, monede. Le combinăm, le tăiem, le decupăm, le lipim, ne construim figurine, personaje în poveștile inventate chiar de noi.
Partea cu îmbrăcatul păpușilor nu-mi place, dar, de dragul Sophiei, am făcut-o și pe asta. Și m-am lăsat și pieptănat ca de bal, adică cu ceva codițe și clame prinse în păr. Ce să-i faci, ești părinte, un copil ai, suporți!
Una peste alta, nu ne este foarte greu să o ținem departe de tabletă. Asta pentru că îi căutăm noi distracții, chiar și în casă. Dar ne implicăm și ne punem la mintea ea. Și să vezi ce minunăție iese atunci când combinăm dansul cu datul cu rolele! Căci da, uneori, Sophia se dă cu rolele chiar în casă. Și nu văd nicio problemă în asta.
Voi ce metode de îndepărtare a tabletei aplicați?