Mă trec fiori reci pe spate când mă gândesc că va veni o zi în care va trebui să-l iau pe fi- miu la o discuție despre sex. Singurul lucru care mă consolează și parcă mă și liniștește este acela că e băiat. Dacă era fată… pfai de capul meu că deja aveam pistolul la purtător. Glumesc… cumva…
După mintea mea de om crescut într-o familie simplă și modestă, în care nu se discuta despre sex și părinții se ascundeau de mine și când ieşeau de la duş, cred cu tărie că discuţiile despre sex, sexualitate, dragoste și tot ce mai include paleta asta trebuie purtate cu cei mici. Sincer. Statisticile sunt îngrijorătoare. Când vine vorba despre sex peste 60% dintre români devin anxioşi, se ruşinează și preferă să sară rapid peste subiect. (studiul „Intimitatea la români” realizat de paginadepsihologie.ro și Otilia Mantelers) La noi, treaba asta e încă ceva de domeniul SF. Tabu. Nu-mi convine.
Nu aș vrea ca fi- miu să afle cum stă treaba cu bucuriile la aşternut de la prieteni, de pe net sau de te miri unde. Aș vrea să le afle pe toate de la mine. Nu că sunt sau că am fost un mare taur comunal. Am și eu trofeele mele ca orice bărbat, dar motivul e altul. Vreau să știe la ce riscuri se supune, ce poate să păţească, ce greutăţi poate să întâmpine și what the hell: să știe, domnule, să facă treabă de calitate.
Am stat de vorbă cu psihologi și ideea e simplă. Ca să poți să îi explici unui copil cum și ce se întâmplă trebuie să fii un adult echilibrat. Să consideri sexul ca ceva benefic, ceva care ar trebui să facă parte din viață la fel ca sarea și piperul în mâncare și în niciun caz ceva ruşinos. Mă înscriu pe lista asta.
Am aflat că cel mai bine e să începi astfel de discuții încă de la vârste fragede: 2, 3 ani. Da, foarte devreme! Mai încolo, când împlineşte puștiul 8 sau 9 ani, lucrurile vin mai greu și riști ca el să aibă deja o idee formată. N-aş vrea ca la capitolul ăsta lucrurile să scape de sub control. E destul să te uiţi puţin la ştiri şi îţi vei da seama că odrasla trebuie educată şi din acest punct de vedere.
Ştiaţi că cele mai mari probleme pe care le au adulţii când vine vorba de corpul și de sexualitatea lor pornesc din copilărie?
Da, da! De la atenția care se acordă trupului când ești copil. Apelative care aparent sunt inofensive riscă să lase semne în mințile micuţilor. De exemplu: „vai ce rotofei și drăguț ești”, „eşti cam slăbuţă”, „ce picioare subţiri sau strâmbe ai” nu sunt chiar cele mai benefice lucruri de spus unui copil. M-am mirat şi eu când am aflat treaba asta. Şi cumva… cam aşa e. Remarcile astea îi fac să acorde o atenţie deosebită corpului lor, se gândesc că ceva nu e în regulă, iar cu trecerea timpului, obiceiul se acutizează. Cei mici se transformă în adolescenţi ruşinoşi, cu multe semne de întrebare şi cine mai ştie unde pot duce lucrurile astea. Ba mai mult sunt numeroşi părinţi care cred că educaţia sexuală pică pe umerii profesorilor din şcoală. Da, au şi ei aportul lor, însă nimeni, niciodată nu îi va putea explica mai bine ca tine, părintele lui. Statisticile internaţionale arată că un adolescent care a fost educat din punct de vedere sexual, în familie, îşi începe viaţa sexuală mai târziu. Poate să spună NU, să nu cadă în teribilism şi astfel să fie într-un fel mult mai protejat în faţa pericolelor. Din păcate, sunt la tot pasul şi tentaţiile pentru puştii noştri sunt mari. Curiozitatea îi caracterizează pe toţi.
Acestea fiind spuse, chiar cred ca trebuie să îţi pui în agenda de părinte lucrurile astea ca prioritate. Începi să îi explici diferenţele dintre băieţi şi fete, de ce sunt aceste diferenţe, îl înveţi să se iubească pe sine, să îşi aprecieze corpul, nu te ascunzi de el când ieşi de la duş!!! Te comporţi normal, faci ceva firesc, până la urmă. Aşa, încet, încet, evoluezi până când îl faci profesor într-ale intimităţii.
Ţin minte că m-am dus la tata să îi spun că ies cu o fată şi eu habar nu am să sărut dar să mai fac şi altceva. S-a înroşit până în vârful urechilor şi mi-a dat o explicaţie de tot râsul. Zici că eram în romanele Sandrei Brown… Clar nu aveam cum să îl ascult. Aşa că am ajuns la prieteni. Nu aveam net pe vremea aia… Cu ei m-am sfătuit. Credeţi că erau mai breji ca mine? Nope! Praf erau şi ei. Ei vedeţi? Treaba asta aş încerca să o evit. Cred cu tărie că un adolescent trebuie să primească informaţii corecte şi precise. Nu e de joacă! Aş vrea să fiu primul la care vine când are o problemă legată de fete sau vreo întrebare legată de sex. Aş vrea să aibă încredere că pot să îl ajut.