Generația noastră de părinți, tocmai pentru că a adoptat educația copiilor cu blândețe, cu multă dragoste, fără presiune, certuri sau pedepse fizice, ne bucurăm de copii crescuți liberi, deschiși, comunicativi, dezinvolți și, sper din inimă, fericiți. Casa, familia reprezintă pentru ei locul unde se simt în siguranță, în căldură și în confortul psihic pe care îl merită orice copil de pe planetă. De aceea, când „viața” îi obligă să iasă din această zonă de confort, se rostogolește pământul cu tot cu ei și poate să aibă gradinița sau scoala ciocolată pe pereți, unii dintre ei nu vor dori sub nicio formă să se trezească dimineața ca s-o ia din loc.
Ce te faci atunci când nici la școală nu găsește întelegerea sau ajutorul necesar pentru a se adapta? Când nici colegii și nici cadrul didactic nu sunt suficienți de empatici pentru a-l ajuta? Vă prezint un mesaj de la o mămică de pe Taticool:
„Nici nu știu cum să vă redau mai bine starea prin care trec acum. Suntem în primul an de școală, iar copilul refuză să meargă pentru că îi este frică de învățătoare. „Mami, învățătoarea strigă la mine și este mereu nervoasă pe mine, mi-e frică să și plâng!”. Cum să reacționăm? Cum să-i arătăm că îl întelegem și că avem în credere în ce spune el? M-am săturat să mi se spună „se va obișnui cu timpul, acomodarea e grea, oferă-i timp.” Este nedrept pentru copilul meu!”
La citirea acestui mesaj, orice părinte ar strânge pumnii, încleșta dinții și încrunta privirea! Este normal ca instinctul primar să se trezească în noi și, la fel de normal, este să rămână doar la acest nivel.
Acest caz, după mine, este unul foarte grav. Nu poți aștepta să nu mai plângă și să meargă ca un robot, doar că trebuie! Cum rămâne cu trauma din suflet? Se va vindeca vreodată?
Ce facem? Cum să comunicăm cu cel mic, dar și cu profesorii, astfel încât, să urmărim și binele copilului, dar să și păstrăm în continuare o relație bună părinte – profesor- elev?
-
Discută cu cel mic
În liniște, în confort, fără să intervină ceva, fără telefon, radio sau tv deschis. Ascultă-l și lasă-l să se descarce fără să-l întrerupi. Nu-l acuza de nimic, nu-i spune că este vina lui sau că a greșit el cu ceva. Pentru el este o problemă foarte mare, trateaz-o ca atare, pentru că devine și problema ta din acest moment.
-
Așteaptă puțin
Nu te duce a doua zi cu o falcă în cer și alta în pământ la școală și nu fă scandal. Poate fi o zi mai proastă a copilului, stările lor pot fi schimbătoare, azi se ceartă, mâine se împacă, acum e supărat, acu e vesel și e destul de riscant să strici niște relații, care ulterior chiar ele îi pot dăuna copilului.
-
Solicită o audiență la învățătoare
Chiar dacă starea de fapt a încetat, nu ar fi rău să te cunoști mai bine cu învățătoarea, să asculți punctul ei de vedere ca adult, să întrebi ce face și cum face copilul la școală. Întreabă orice vrei, civilizat, fără acuze, fără să arăți că știi ceva sau urmărești vreun scop anume. Frumos ar fi să te duci cu un buchet de flori, sigur discuția va merge mai bine.
Cel mai bine ar fi să contactați profesorul copilului în prima săptămână de școală. Acest lucru vă va oferi șansa de a vă cunoaște în afara unei situații de conflict.
-
Cere-i sfaturi!
Întreabă învățătoarea dacă are vreun sfat pentru tine, dacă îți recomandă ceva să faci ca cel mic să se acomodeze mai repede, dacă e ceva în neregulă, dacă are vreun comportament ciudat, dacă și-a făcut sau nu prieteni. Poate afli ceva ce nu ți-a spus fiul sau fiica ta. Profesorii au avantajul de a lucra cu mulți elevi de aceeași vârstă și sunt capabili să recunoască un copil care nu se adaptează din punct de vedere academic sau social. Avantajul tău este că îți cunoști copilul mult mai bine decât orice profesor. Dar, împreună puteți contribui cu informații importante și puteți completa puzzle-ul.
-
Apelează la grupul de părinți
Orice clasă are două grupuri de whats app: unul împreună cu dirigintele/învățătoarea, altul doar cu părinții, unde se mai discută lucruri pe care doamna nu ar trebui să le știe. Culmea e, că mereu le află, pentru că cineva dintre părinții i le va spune sigur. Așa că, mare grijă ce vorbiți acolo. Sugerez să expuneți doar situația și suferința copilului (nu vrea la școală, nu se adaptează, plânge) și să întrebați dacă mai trăiesc și alți copii ceva similar. Dacă găsiți cazuri identice, este clar că cel mic nu minte și nu inventează nimic, iar problema este gravă.
-
Acordă-i mai mult timp copilului tău decât de obicei și ajută-l să se adapteze
Trece printr-o perioadă dificilă și se confruntă cu un stres imens pentru vârsta lui. Ajută-l să uite, stai cu el, faceți lucruri care îi plac, să treacă peste tristețe și depresie. Mergeți într-o vacanță, la cinema, la grădina zoologică, înscrie-l la un curs de pictură, modelaj, ajută-l să facă ceea ce îi place. Se va împrieteni cu alți copii, va cunoaște lume nouă și, poate-poate, va trece cu bine peste incident.
Nu uita, există o mulțime de lucruri care pot merge prost la școală: neînțelegerea cu semenii, teme grele, disciplină. Copilul este unul dintre mulți alți elevi, fiecare dintre ei având propriile nevoi și dorințe, trebuie să-și aștepte rândul și mai trebuie să urmeze niște reguli stabilite de altcineva. Unii copii sunt mai adaptabili decât alții, iar mulți dintre ei depind de sprijinul pe care îl primesc acasă.
Și obligatoriu, să aveți în fiecare seară un timp pentru confesiuni. Ajutându-ți copilul să-și expună experiențele și să identifice ce nu merge bine, îi poți reduce frustrarea și îl poți ajuta să se adapteze. Fă-l să-ți povestească tot ce a făcut peste zi, ce i s-a întâmplat. Scoate în evidență lucrurile frumoase și laudă-l pentru reușite. De asemenea, urmărește dacă starea negativă continuă. Dacă NU, well done și ne oprim aici. Dacă DA, treci la următorul punct!
-
Asistă la o oră și fixează încă o întâlnire cu cadrul didactic
De această dată, mergi cu alte lecții pregătite. Ia-ți o zi liberă și cere să fii lăsat să asiști la ore. Observă atmosfera, cum trece ora, ce face profesorul și ce face copilul. Experiența te va ajuta să înțelegi mai bine totul. Fă-ți o listă de acasă, dar și din clasă ca să nu uiți sau ratezi ceva pentru a le discuta cu profesorul.
Cunosc părinți care au pus în ghiozdănelul copilului o cameră video și au înregistrat bulling-ul pe care aceștia l-au trăit. Nu stiu cât este de legal, dar acum majoritatea școlilor au sistem de monitorizare, la nevoie, poți cere copii. Nu trebuie să te enervezi, vorbește calm și liniștit, oricât de greu ți-ar fi. Dă-i voie profesorului să-ți spună versiunea lui, să se „disculpe”, deși, nimic în lumea asta nu-i permite să traumatizeze un copil. Din păcate, pentru unii profesori școala este doar un job și nicidecum vocație.
Dacă vezi că nu ai cu cine discuta, nu acceptă că a greșit și nu vrea să-și schimbe comportamentul, mergi mai departe ierarhic.
-
Audiență la director
Aflați politicile școlii cu privire la disputele părinți-profesor, cum ar fi dacă trebuie să depuneți o plângere oficială. Cel mai probabil, va trebui să discutați cu directorul. Puteți încerca, să mutați copilul în altă clasă. Iar dacă nu găsiți înțelegere, schimbați scoala. Chiar dacă nu veți merge la una de top, cel mai important este confortul psihic al copilului dumneavoastră. Schimbarea mediului toxic s-ar putea să rezolve de la sine problema, dacă angoasele continuă, mergeți cu cel mic la un specialist.
O relație stabilă între profesor și elev este cheia succesului în procesele educaționale. Indiferent dacă elevul tău este la ciclul primar, gimnazial sau în liceu, profesorii joacă un rol important în viața lor. Construirea de relații pozitive cu aceștia îl va ajuta pe copil să aibă mai mult succes și să vină cu drag la școală. Copilul tău are nevoie de profesorii lui, iar profesorii au nevoie de tine. Pur și simplu nu pot face tot ce este mai bun pentru cel mic fără ajutorul tău ca părinte.
Când un profesor vine la tine pentru a discuta o problemă legată de copil, este, adesea, o conversație dificilă pentru amândoi. Ca părinte, ești în mod natural sensibil la orice feedback negativ despre copilul tău. A-ți menține mintea limpede și a evita starea defensivă este mai ușor de spus decât de făcut, nu-i așa?
Să te angajezi în conversații dificile cu profesorul copilului tău nu este ușor. Fiecare dintre noi intră într-o conversație cu propriile opinii, sentimente, teorii și experiențe pe tema discutată. Părerile noastre diferă. Iar emoțiile puternice vă pot împinge fie la luptă, fie la fugă.
O modalitate de a depăși această stare este să-ți pui următoarele întrebări:
- Ce-mi doresc cu adevărat pentru copilul meu?
- Ce-mi doresc de la relația mea cu profesorul copilului meu?
Concentrarea asupra acestor probleme va face să vă calmați emoțiile. Întrebările vă vor ajuta să vă implicați gândirea, astfel încât să puteți continua pozitiv conversația.
Este util să nu uitați că, atât dumneavoastră, cât și profesorul aveți un scop comun – să-l ajutați pe copil să se descurce mai bine la școală. Când puteți lucra împreună pentru a găsi soluții, copilul va beneficia cu adevărat de pe urma acestei colaborări. De aceea, luați în calcul următoarele aspecte, când vine vorba de cadrul didactic:
- Respectul reciproc
- Critica este constructivă
- Mulțumește-i pentru efortul depus
Nimeni nu-ți poate promite că școala va fi simplă pentru copii, procesul de învățare este tot mai complex, iar creșterea copiilor în general este o sarcină dificilă. Dar, folosind empatie, înțelegere reciprocă și cooperare, poți trece mai ușor peste toate.