Noi, părinții, suntem o „specie” cel puțin interesantă.

Ne plângem că suntem obosiți, dar facem mai tot timpul lucruri în locul copiilor noștri.

Ne plângem că nu-și fac temele sau că nu-și strâng jucăriile, dar cu prima ocazie în care suntem în criză de timp facem noi în locul lor.

Ne este greu să le facem pe toate, dar când copiii ne spun că ar vrea o gustărică, sărim repede să le punem un sandwich pe farfurie chiar dacă au 4 sau 10 ani și ar putea să și-l pregătească singuri.😉

Ce le luăm, de fapt, atunci când îi „ajutăm noi” să facă?

Copiii noștri au nevoie să simtă că pot. Literalmente este modul în care se încarcă cu energie și își cresc motivația de a merge mai departe și a face următorul lucru. Au nevoie să știe că sunt în stare fie că au de colorat o floare sau că trebuie să-și facă singuri patul.

Iar asta se poate observa încă din primele luni de viață.

Cel mai ușor poți vedea acest lucru la copilul pe care încerci să-l hrănești cu lingurița. Va mânca probabil de câteva ori de la tine, însă după un timp va dori să o facă singur. De aceea cei mai mulți copii trag de linguriță pentru a încerca ei.

Nevoia de competență este una dintre cele trei nevoi psihologice de bază cu care ne naștem și pe care căutăm să ne-o împlinim ca să atingem starea de echilibru emoțional.

De aceea, când vrem să-i hrănim noi cu lingurița, le luăm posibilitatea de a-și arăta că pot, de a-și demonstra competența.

Dar suntem dispuși să le oferim libertatea de a-și împlini această nevoie? Cu alte cuvinte, le dăm voie să fie responsabili?

3 greșeli pe care le facem cu intenția de a-i ajuta pe copiii noștri

Cu toții ne dorim copii care să fie responsabili și să facă singuri, fără să dea ochii peste cap sau să spună că n-au chef încă. 

Chiar de la vârste mici pot face singuri lucruri elementare precum spălatul, îmbrăcatul sau strânsul jucăriilor.

Dacă analizăm cu atenție comportamentul celor mici, cu siguranță putem vedea dorința lor de a face, însă uneori le putem pune chiar noi bețe în roate.

• Prima greșeală este critica în exces și de multe ori fără să fie realistă. 

Ne dorim ce e mai bun pentru copiii noștri și vrem ca responsabilitatea să fie una dintre valorile lor principale. Uneori, însă, le cerem perfecțiunea fără să ținem cont că avem în față un copil de 3 ani sau unul de 5 ani.

Mai exact, ajungem să-i criticăm constant, iar critica eforturilor și realizărilor copilului nostru poate duce la scăderea încrederii în sine. 

Copiii criticați frecvent pot să evite provocările și dezvoltă frica de eșec. Sunt acei copii care nu duc un lucru până la capăt sau nici nu vor să-l facă.

Concret, cu cât îl critici mai tare, cu atât va renunța mai repede să facă ceva ce-i propui pentru că se va teme să greșească din nou. 

Uite un exemplu: 

Când copilul îți arată un desen pe care l-a făcut, în loc să apreciezi culorile frumos combinate, îi atragi atenția asupra contururilor depășite sau urmelor de degete din colțul paginii.

Procedând așa, puterea lui „Eu pot!” se minimizează, chiar dacă efortul a fost unul considerabil.

Mai mult, un copil care are 3 ani nu poate desena la fel ca unul care are 7 ani sau ca un adult.

• A doua greșeală pe care o facem fără să ne dăm seama este supraprotecția

Suntem adesea tentați să-i protejăm de eșec sau de accidente. Iar noi, părinții, ne putem mândri cu o imaginație bogată când vine vorba de pericole la care ar putea fi expuși copiii noștri.

Nu amintesc despre povestea drobului de sare pentru că nu la asta mă refer aici, ci mai degrabă la oportunitățile de învățare pe care copiii le ratează din cauza grijii noastre excesive.

De exemplu, un copil care învață să meargă singur și nu este lăsat să cadă.

Acesta nu va avea ocazia să învețe cum să cadă sau cum să se echilibreze ca să evite o căzătură.

Evident că nu putem să-i lăsăm să învețe să meargă singuri pe stânci sau în alte zone periculoase, însă o pot face în locuri adaptate nevoilor lor (pe iarbă, pe covor, în parc etc) astfel încât să simtă că pot și să aibă sentimentul de reușită care le stimulează motivația.

• A treia greșeală este atunci când facem lucruri în locul copilului nostru. 

Am auzit mulți părinți din generația mea care își spun că cei mici vor avea tot timpul din lume să facă atunci când vor crește. 

Pot fi pe jumătate de acord cu această afirmație. Cealaltă jumătate consideră, așa cum consideră și specialiștii, că cei mici au nevoie să-și demonstreze că pot pentru a putea să creștem în ei responsabilitatea.

Un copil care știe că se poate îmbrăca singur, poate fi responsabil de acest lucru. La fel și atunci când știe că poate uda o plantă sau că își poate hrăni animăluțul de companie.

Mai târziu, va face același lucru cu temele, curățenia în cameră sau gustarea. În acest caz, nevoia de competență se leagă treptat cu responsabilitatea.

Practic, este nevoie să le lăsăm libertatea necesară și să le acordăm răbdarea noastră pentru a putea experimenta, chiar dacă nu o să le iasă din prima. 

3 soluții pentru a împlini nevoia de competență a copiilor noștri

1. Adaptează vârstei lista de sarcini 

Îmi vine în minte o scenă în care fiul meu cel mic voia să construiască un robot din lego. Pentru că nu reușea să fixeze o piesă, mi-a cerut ajutorul, iar eu, din exces de zel am finalizat construcția.

Când a văzut ce am făcut, fiul meu a distrus robotul și l-a refăcut singur. 

De ce? Din aceeași nevoie de competență despre care am scris mai sus. 

Satisfacția lor este și mai mare atunci când ajung să facă lucruri cot la cot cu adulții. 

Pentru a elimina însă frustrările care pot apărea din cauza imposibilității obiective de a le realiza, este recomandat să adaptăm mediul și sarcinile la vârsta celui mic.

De exemplu, putem să le trasăm sarcini ca ștersul de praf al noptierelor sau aranjatul cărților pe un raft la înălțimea lor atunci când sunt mai mici.

Mai târziu îi putem convinge mai ușor să-și facă temele sau să învețe pentru BAC.

Realizând aceste activități, copiii vor avea satisfacția unei sarcini duse la bun sfârșit, ceea ce le va crește stima de sine. Ceea ce este combustibil pentru motivație.😉

2. Oferă-i feedback constructiv! 

Pentru copii este esențial să primească feedback-ul nostru atunci când îndeplinesc o sarcină. Face parte din procesul de învățare și cunoaștere a lumii din care fac parte și pe care pornesc să o exploreze încă din primele luni de viață.

Este modul nostru de a le crește motivația și de a le arăta că sunt în stare atunci când ei nu văd acest lucru.

Încurajările noastre obiective, aprecierea eforturilor și reacția noastră îi vor ajuta pe cei mici să se simtă mândri de ceea ce au făcut.
Vor avea dovada muncii lor bine făcute și vor avea încredere să primească și alte provocări. Cu alte cuvinte, vor simți că pot.

De exemplu, în aceeași situație prezentată mai sus, în care copilul realizează un desen, poți să-i apreciezi efortul de a finaliza planșa. Mai mult, poți să-i spui că îți place cum a folosit culorile sau cum a desenat căsuța din peisaj. Asta îi va ajuta să mai facă și data viitoare.

3. Greșeala – un fel de „școala vieții”

Putem să le cerem copiilor să facă totul perfect?
Cu siguranță putem face asta, însă vom crește în ei frustrarea, neputința și sentimentul de insuficiență.

Ca să le hrănim nevoia de competență e nevoie să-i lăsăm să și greșească. 

Permițând copilului să facă greșeli și fiindu-le ghid în a învăța din ele, le vom crește în timp reziliența și încrederea în propriile abilități.

Cum ar putea greșelile să-i facă să aibă încredere în propriile lor posibilități?

Poate ți-a trecut această întrebare prin gând. 

Răspunsul este simplu. Atunci când li se permite să greșească, nu se vor teme de posibilele pedepse, de amenințări sau criticile care ar putea urma. Iar asta îi va face încrezători și dornici să încerce noi provocări.

Îți dau și un exemplu. 

Atunci când copilul tău construiește un turn din cuburi care se prăbușește îi poți spune așa:

„A fost un un turn impresionant, dar s-a prăbușit. Ce crezi că ai putea face diferit data viitoare pentru a-l face mai stabil? Hai să încercăm împreună și să vedem ce metodă funcționează mai bine.”

În acest fel copilul va învăța să analizeze situația și să găsească soluții, dezvoltându-și sentimentul de competență și reziliență.

Specialiștii în psihologia copilului sunt de acord că oferind copiilor oportunități adecvate pentru a-și demonstra că pot și acordându-le feedback echilibrat, părinții pot sprijini dezvoltarea unei motivații intrinseci puternice. Acest lucru este esențial pentru ca cei mici să se simtă capabili și încrezători în propriile lor puteri.

Și uite ce te mai poate ajuta

Aplicând aceste soluții cu răbdare și consecvență, vei contribui la dezvoltarea competenței și încrederii în sine a copilului tău, ajutându-l să devină independent și motivat să-și exploreze și să își rafineze abilitățile.

Ce te-ar mai ajuta? 

Intră pe linkul de mai jos și poți comanda cursul Un copil competent e un copil responsabil creat de Uraniei Cremene, mamă și expert în parenting.

Este vorba despre un curs cu 28 de episoade pe care le poți urmări în funcție de programul tău propriu, fie când cel mic este la școală ori la grădiniță sau tu ești într-o pauză de la serviciu.

Comandă cursul aici: https://aap.ac/HDWy