Nu a existat vreodată chin mai mare pentru noi decât să îl tundem pe prinţul casei. Nimic n-a fost mai rău. De fiecare dată, s-a lăsat cu urlete, ţipete şi văicăreli de parcă îl duceam la tatuat cu fier încins. Horror, foarte rău.
Ultima oară, ţin minte că îmi tremura mâna pe maşina de tuns de cum ţipa, soaţa era transpirată toată, copilul îşi înghiţea părul care-i cădea de pe cap. Am zis noi că aşa ceva nu mai vrem să trăim şi că îl mai tundem doar atunci când se va ruga de noi în genunchi.
Întâmplarea a făcut ca, recent, să mă roage tata să îl tund. M-am pus pe treabă, că oricum nu aveam mult de muncă. 🙂 Prinţul mişuna pe lângă noi, iar tata l-a întrebat:
-Haide, bărbate. Te tunzi şi tu? Uite, vezi? Nu mă doare, nu plâng şi mai sunt şi frumos tare acum. Hai, vrei şi tu?
-Nu, nu vau. (nu, nu vreau)
-Bine…
-Tati, ute, tude şi aici pe bunicu. (Tati, uite, tunde-l şi aici pe bunicul.)
Era şi sfătos tânărul…
Am terminat operaţiunea tunsul, am strâns pe acolo şi aia a fost. Fii-miu n-avea linişte. Îi dădea lui tata târcoale, se uita la el, îşi mai punea mâna în cap, îşi măsura părul şi se gândea, probabil, că i-o fi şi lui cald. Din senin o aud pe nevastă-mea. Curajoasă, ea, micuţa…
-Te tunzi şi tu, mami?
-Nu mă tud. (Nu mă tund.)
-Dar uite că transpiri şi vine vara şi îţi va fi foarte cald. Ce zici? Vrei să te tunzi?
Tăcere. Cocea el ceva, că şi-a mijit ochii de zici că era chinez şi, de regulă, când face asta te loveşte cu ceva de te năuceşte.
-Cumpei fantoma? (Cumperi fantoma?)
(Fii-miu e mare fan Ghost busters şi îşi dorea de multă vreme fantoma Stay Puff.)
A mea a plusat. Zici că juca poker. (N-are nicio treabă cu asta! 🙂 )
-Fii atent. Dacă te tunzi, ne îmbrăcăm şi mergem să îţi cumpăr fantoma. Promisiunea e promisiune!
Na belea că a luat-o prinţul de mână şi i-a zis “hai să tudem”. S-a oprit direct în baie, s-a urcat la ea în braţe şi mai că mă certa că nu mă grăbesc precum ar vrea el. Măi, oameni buni, un sunet n-a scos. L-am pus să îşi aplece capul în toate direcţiile, i-am zis să nu se mişte şi nu s-a mişcat. Succes deplin a fost!
Sincer, mă şi gândeam că la jumătatea operaţiunii va spune că s-a plictisit şi se va lăsa iar cu Jihad… N-a fost cazul din fericire. Ba chiar a stat şi la duş fără comentarii. Până i-a zis maică-sa că e gata, un sunet n-a scos. Eheeee, dar când s-a văzut în oglindă frumos aşa cum e acum, a luat-o pe soaţă de mână:
-Hai la mall să cumpăiăm fantoma. Ponisiunea e ponisiune. (Hai la mall să cumpărăm fantoma. Promisiunea e promisiune! )
-Hai!
Şi nici că au mai stat pe gânduri. M-au luat şi pe mine de o aripă şi hai la mall. Doarme cu fantoma, mănâncă cu fantoma, pleacă peste tot cu ea. Tuns, frumos, aranjat, cu fantoma la purtător. Mie îmi convine. Consider ca 2, 3 episoade de astea pe an sunt acceptabile pentru liniştea casei noastre.
Varianta mămicii în povestea asta o găsiți pe Videoblogulcopiilor.ro . Să vezi trăiri! 🙂