Cum arată „rebelii” ce-și duc copiii la Montessori

Cam așa sunt văzuți cei care-și duc copiii la grădinițe cu predare în sistem Montessori. E un sistem educațional alternativ, e relativ nou în România și, implicit, cei tradiționali nu îl văd cu ochi buni. Nici pe adulții care au ales pentru copiii lor acest sistem.

Asta pentru că acești adulți gândesc altfel. Nu știu, încă, dacă mai bine sau mai rău decât media, dar cu siguranță altfel. Pur și simplu, după documentări îndelungi, au ales un viitor diferit pentru copiii lor. Poate că au dreptate, văzând ce se întâmplă în sistemul educațional clasic. Poate că greșesc, în condițiile în care copiii lor nu vor fi ca media și s-ar putea să aibă probleme de integrare.

Dar cum arată oamenii ăștia? Păi cam ca mine, așa. Da, Sophia studiază în sistem Montessori de trei ani deja. Deci oamenii ăștia sunt exact ca noi. În general cu studii superioare, ceva mai documentați decât restul, simpatici, dacă vreți și dacă ne placeți pe noi, dar cu siguranță nu „ciudați”. Iar cuvântul „rebel” mi-ar plăcea să mă caracterizeze, dar nu e așa. Poate doar aventurier, pentru că îmi place să încerc lucruri noi și să dau o șansă unui altfel de viitor.

Noi, ăștia de la Montessori, nu ținem totul doar pentru noi, ca într-o castă, din contră, le povestim tuturor cât de mișto e sistemul acesta. Și nu ascultăm orbește ordinele cuiva, nu luăm de bun tot ce ni se dă, ba, uneori, chiar ne luăm la „harță” pe principii cu cadrele didactice, totul în interesul copiilor noștri.

Și nici ritualuri și întâlniri secrete nu avem, deși recunosc că ultima socializare a cam arătat așa. La serbarea de sfârșit de an, adulții au fost cei care i-au colindat pe copii și nu invers. Asta ca să simțim și noi tensiunea și emoțiile pe care le ai atunci când nu știi perfect versurile unui colind.

Totul s-a desfășurat în curtea grădiniței, cu lumină puțină și cu un cor de nota „4, stai jos, ești praf”. Adică nu ne-a ieșit deloc, dar copiii au fost indulgenți cu noi și ne-au dăruit nuci și covrigi.

Una peste alta, ce vreau să vă spun e simplu: nu e nimic ciudat în sistemul de predare Montessori. E doar un alt mod de a privi educația copiilor. Iar mai jos, găsiți și câteva detalii de la specialiști. De exemplu:

cum arată o clasă Montessori

articol preluat de pe www.aicicrescmontessori.ro

„Clasa Montessori este amenajată într-un spaţiu deschis şi mare, foarte luminos, atent aranjat şi ordonat. Pe lângă pereţi, sunt rafturi care permit copiilor acces la materialele Montessori. În clasă, sunt mese şi scaune făcute pe măsura copiilor,  ca şi covoraşe ce permit lucrul stând pe jos.

Introducerea de mobilă proiectată pe măsura copiilor a fost, în fapt, una dintre inovaţiile metodei Montessori, inovaţie care acum este firească în orice grădiniţă şi şcoală primară.

În clasa Montessori, se lucrează cu materiale, acestea fiind obiecte cu scop educaţional, create iniţial de Maria Montessori şi testate de către ea în lucrul direct cu copiii pe tot parcursul vieţii sale. Pornind de la aceste materiale create de ea, ca şi de la principiile specifice, educatorii Montessori îşi pot crea propriile materiale destinate lucrului cu copiii.

În clasa Montessori materialele sunt aranjate pe arii curiculare, fiecare într-un loc fix,  pe unul dintre rafturile din zona dedicată, urmând o logică bine gândită de către educator.

Fiecare copil, după ce lucrează cu un material,  îl duce înapoi la raft, exact din locul de unde l-a luat şi în forma sa iniţială, astel încât un alt copil să poată lucra cu el la rândul său.

În general,  într-o clasă Montessori există doar un material de un anumit fel. Această înseamnă că, pentru a lucra cu un anumit material, copilul îşi aşteaptă rândul şi învaţă în acelaşi timp să împartă materialul cu colegii săi.

Copiii nu stau la mese, în locuri prestabilite, ci se mişcă liber prin clasă, conform interesului propriu, fie alegând un material pentru a lucra, singuri sau alături de un grup, fie observând ce fac şi cum lucrează ceilalţi.

Copiii îşi pot alege materiale dintre cele ce le-au fost deja prezentate de către pedagogul Montessori, modalitatea de prezentare fiind parte importantă din pedagogia Montessori. Cu alte cuvinte, copiilor li se cere să respecte scopul şi modul de utilizare al materialului.

Deşi într-o clasă Montessori există un colţ de lectură şi cărţile sunt prezente în clasă, urmând să fie un ajutor în învăţare din ce în ce mai consistent,  pe măsură ce copilul creşte, sursa primară de învăţare este în continuare materialul concret pe care copilul îl manipulează cu propriile mâini şi care favorizează învăţarea şi practicarea concentrării.

Cunoştinţele nu vin dintr-un mediu inert, cum sunt cărţile, ci dintr-un mediu activ, şi anume materialele, animate de prezentările educatorului şi apoi de utilizarea lor de către copii.

Clasele Montessori sunt formate din copii de vârste diferite, pe intervale de vârste din 3 în 3 ani,  că 0-3 ani, 3-6 ani, 6-9 ani, 9-12 ani, şamd, fapt care facilitează învăţarea socială dar şi învăţarea conceptelor.

Un fenomen important într-o clasă Montessori este învăţarea copiilor de la unul la altul, cei mai avansaţi ajungând să facă prezentări ale materialelor către cei mai începători, în locul educatorului şi având astfel şansa de a aprofunda şi mai mult lucrul cu materialul respectiv.

De asemenea, simpla observare a lucrului unui copil cu un material mai avansat de către alt copil este o modalitatea foarte importantă de asimilare a cunoştinţelor. Clasele Montessori sunt în sine o mică comunitate, funcţionând cu până la 35 de copii însoţiţi de un educator Montessori şi un asistent, favorizând astfel puternic învăţarea socială. De altfel, una din ariile curiculare este «graţie şi curtoazie », adică: cum să ne comportăm în societate şi cu ceilalţi.

Regulile sunt foarte importante într-o clasă Montessori. Respectarea lor, alături de întreţinerea ordinii fac din clasele Montessori o privelişte extrem de neobişnuită în comparaţie cu o clasă tradiţională.

25-35 de copii care lucrează concentraţi, vorbind în şoaptă, într-o atmosferă de armonie şi calm, părând să ştie exact ce vor să facă şi în care educatorul pare să fie mai degrabă spectator este ceva destul de greu de imaginat, dar care se întâmplă în realitate. Pentru privitorul neantrenat, paradoxul dintre firescul şi extraordinarul situaţiei poate trece neobservat.”

Cum vi se pare abordarea Montessori? Suntem noi rebeli? Sau oameni cu capul pe umeri?