Ne-am chinuit o vară întreagă să îl ferim pe cel mic de muşcături sau pişcături de ţânţari sau orice alt fel de gângănii. Cumva ne-a cam ieşit şi a scăpat ieftin cu două, trei înţepături obţinute la mare.
Am montat la uşile şi geamurile casei plase solide. Am avut grijă să nu le lăsăm deschise.Ne-am dotat cu spray-uri împotriva insectelor, pastile pentru aparatele de priză. Ce mai? Mai dotaţi ca noi nu cunosc. Cum spuneam, am reuşit să îl ferim.
Acum, în prag de iarnă, când nici nu te mai aştepţi să vezi măcar picior de muscă prin casă, am avut un şoc.
De dimineață, ne-am dus la el, l-am luat din pat şi, după cum ne e obişnuinţa, l-am dezbrăcat să îi schimbăm scutecul. Şoc şi groază când i-am dat jos pijamaua. Pe unul dintre picioare, exact la baza scutecului avea trei bubiţe destul de mari, la o distanţă de vreo 2 centimetri între ele.
-Par de ţânţar, zice soţia.
-De unde ţânţari pe vremea asta? Mă întreb.
Îl dă soţia cu betadină, să evităm o infecţie, că nu puteam să băgăm mâna în foc că era ţânţar, şi ne vedem de treabă. Peste câteva ore, luăm iar copilul să îl schimbăm şi şocul de dimineaţă a părut pistol cu apă pe lângă acesta. Cele trei bube s-au transformat în adevărate “buboaie” care făcuseră şi vezicule (băşică cu apă) în mijloc. Ca să fie meniul complet, una dintre ele s-a spart şi pantalonul de trening s-a lipit de pielea ruptă… A dat sângele, iar mie mi s-au înmuiat picioarele când am văzut.
-Gata! Eu nu ştiu ce sunt astea, nu îl mai dau cu nimic, îl îmbrăcăm şi mergem la spital. Ok? Mă întreabă soţia.
-Ok. Nici n-aş fi îndrăznit să spun altceva la cât de serioasă era şi oricum a fost o idee foarte bună. Nici eu nu ştiam cu ce ne confruntăm.
A scos soţia din dulap haine pentru cel mic şi când să îi pună şosetele în picioare, ce să vedeţi? Prezenta încă un “buboi” şi mai sus de călcâi. “Asta e boală de copii”, mi-am zis. Vă jur că puteam să pun pariu că cel mic face vărsat de vânt. Aşa arătau bubele respective.
Am îmbrăcat copilul şi fuga la doctor. Ne-au primit imediat. Ne-au condus într-un cabinet, am dezbrăcat copilul şi doctorul nici măcar nu l-a atins. S-a uitat la bube şi ne-a zis să îl îmbrăcăm pe cel mic că siuaţia e clară.
-Ce sunt bubele astea? Face vărsat de vânt?
-Nu, domnule. Nu face… L-a muşcat un pui de păianjen. (Şi-a dat seama că a fost un paianjen mic după dimensiunea bubelor. Dacă era unul mare zona s-ar fi întărit şi s-ar fi învineţit).
-Păi noi nu avem aşa ceva în casă…
-Ba da, aveţi. Aţi băgat flori în casă în ultima perioadă?
-Da… că îngheaţă afară…
-Eh, avem răspunsul.
Îmi explică omul că nu ţine de câtă curăţenie faci sau de câte ori dai pe zi cu aspiratorul sau de câte ori tragi mobila de la loc ca să cureţi colţurile casei. Nicio legătură nu are! Luând-o prin eliminare, se pare că puii de păianjen au venit de la florile recent băgate în casă. Păianjenii mari au depus ouă în pământ şi acum s-au născut puiii.
-Bun! Şi ce fac?
Eram pregătit să scot florile afară, să le duc în subsol, să le fac cadou, să chem o echipă de deratizare să-mi ia casa de la zero la capitolul curăţenie. Când m-a văzut atât de disperat, doctorul mi-a dat o listă cu lucruri de făcut.
O împărtăşesc cu voi:
1. În camera copilului, nu trebuie să fie depozitate lucruri. Camera celui mic trebuie să fie aerisită şi orice lucru nefolositor trebuie să dispară.
(Spre exemplu, în camera prinţului, erau puse câteva cutii cu haine care i-au rămas mici. Acum au dispărut)
2. Plasele de ţânţari trebuie păstrate şi peste iarnă. Când aerisim riscăm să pătrundă în încăpere păianjeni sau alte gângănii care au supravieţuit frigului şi care abia aşteaptă să ajungă la căldură.
3. O dată la două săptămâni, folosiţi un spray anti-gângănii. Înainte să plecaţi la plimbare cu copilul, daţi cu spray în toate camerele şi, când vă întoarceţi, aerisiţi bine, bine întreaga casă. ATENŢIE! Cu spray nu se dă aşa, oricum. Nu e ca spray-ul ambiental. NU! Trebuie dat la toate colţurile pentru că acolo se strâng păianjenii, spre exemplu, şi mai ales acolo depun ouă, invizibile pentru ochiul uman. Mai trebuie să daţi la geamuri şi uşi, dar şi după mobilă. Ştiu, e greu, dar este o modalitate de siguranţă în plus.
4. Totodată, la două săptămâni măcar, la curăţenia generală, trebuie să trageţi de la loc mobila şi să aspiraţi praful de după şi de sub canapele sau obiectele de mobilier. Pe lângă faptul că aşa evităm să stăm în praf, avem toate şansele să ţinem gângăniile la distanţă.
5. Scuturaţi zilnic aşternuturile de pat! Acestea trebuie schimbate o dată pe săptămână indiferent că e iarnă sau vară.
6. Aspiraţi şi ştergeţi praful cât de des puteţi.
Cât despre tratarea muşcăturilor de păianjen sau orice altă gânganie, n-am să vă împărtăşesc ceea ce ne-a recomandat medicul pentru că fiecare muşcătură e altfel, fiecare persoană în parte poate reacţiona altfel. Cel şi cel mai important e ca, într-o situaţie similară, să consultaţi medicul dacă aveţi dubii. El este singurul în măsură să vă îndrume corect! Ceea ce pot să vă spun e că ne-a felicitat că am dat cu betadină. Asta… chiar n-avea ce rău să-i facă.
P.S: Dacă nu ne-am fi dus la doctor riscam ca acele bube să se infecteze urât şi să ne chinuim o perioadă lungă de timp până să treacă. Concluzia? Doctorul nu trebuie ocolit niciodată!