Da, probabil că am criza de 40 de ani. Nu știu cum a apărut, nu știu de la ce, dar consider că sunt suficient de puternic, să mă uit în oglindă și să-mi recunosc asta.
Aș putea nega situația, să cred că sunt tot felul de motive punctuale independente de mine, că e vina altora, că nu e nicio criză.
Și poate că nici nu e, poate doar mă alint.
Doar că am simțit o nevoie nebună de a face o schimbare majoră în viața mea. Serios, m-a lovit pur și simplu la un moment dat ideea și, de atunci, a tot încolțit în mintea mea.
Vreau ceva nou, care să mă stimuleze, care să mă întărâte, care să-mi dea o nouă stare de bine.
Sunt un nebun, ar putea spune cei care mă cunosc. Sunt un bărbat împlinit, am o familie superbă, am carieră, realizez un venit absolut decent. Am casă, am mașină, am de toate, cum ar spune cei mai mulți.
Ce-ți trebuie, omule? Ce nu-ți ajunge?
Și eu mă întreb asta. Da, privesc la ai mei, la carieră și sunt bine. Foarte bine.
Dar vreau ceva… ceva… Nu știu ce. Nou să fie și consistent!
În iunie, împlinesc cei 40 de ani.
Prima decizie a fost să fac o nebunie în privința zilei mele de naștere. Da, am zis să fac ceva ce n-am mai făcut. O chestie de ținut minte. La 30 de ani, am sărit cu parașuta. Nu voi mai face asta. Mi-a ajuns. Iar, din cauza pandemiei, nu mă pot desfășura prea mult cu prietenii.
Așa că am decis să fac o aroganță turistică. Mi-am luat deja bilete de avion pentru Mikonos. N-am mai fost acolo până acum. Tot timpul mi s-a părut că un sejur acolo ar fi o exagerare, o chestie prea costisitoare și extravagantă pentru stilul meu de viață. Îmi permiteam, dar nu mi se părea potrivit pentru mine.
Ei bine, în iunie, voi fi în Mikonos. 4 zile, pe opulență. Și îmi iau și soția. Noi doi, o cazare senzație și, eventual, fix de ziua mea, și o croazieră cu o barcă frumoasă. O dată în viață.
Și apropo de nevastă! Cea mai mare schimbare pe care am decis-o a fost legată de ea. 🙂 Mai exact, decizia a fost să rămână așa, ca până acum!
Știu multe situații în care, la 40, bărbații au ales să-și schimbe soațele. Sau ele pe ei. Adică, pe bune! Pam! 40! Să vină alta! Sau altul! Păi cum o astfel de decizie? Păi, tragi linie, analizezi, ai dorința asta mare de schimbare în minte și acționezi.!Vezi tu dacă ți-e bine mai târziu, acum contează doar schimbarea. Și pleci în lume! Proaspăt divorțat, din nou pe piață, însetat de noi experiențe. Ce, nu-i așa? Sunt sigur că știți măcar o căsnicie care s-a oprit pe acolo.
Dar căsnicia mea e faină. Cu mult mai multe bune, decât rele, cu bucurie, cu dragoste, cu bine. Deci de ce mi-aș lua câmpii? Doar de dragul schimbării? Mi se pare absurd și infantil.
Și atunci ce aș putea schimba? La 40, oare ce aș putea schimba atât de radical?
Pe mine! Mda. Pe mine trebuie să mă schimb! Am ce schimba. Atât pe interior, cât și pe exterior.
Trebuie să privesc lumea cu mai puțină încrâncenare, trebuie să fiu mai calm, mai liniștit, să rezolv problemele cu mai mult tact, dar, în același timp, să mă prețuiesc mai mult, să-mi acord mie mai mult credit decât altora.
Voi face totuși 40, nu mai sunt un copil, nu mai sunt credul. Îmi știu exact valoarea, îmi știu experiența, știu exact cine sunt. Iar alții trebuie să fie conștienți de asta și să accepte. Așa sau deloc. În stadiul în care am ajuns, pot alege ce să fac, ce să dezvolt, cu cine să colaborez, în cine să am încredere sau, pur și simplu, cu cine vreau să-mi petrec timpul.
Nu sunt dator nimănui, nu simt nevoia să-i mai fac pe toți să mă placă, mi-e indiferent hate-ul lor. Ăsta sunt, cu bune și cu rele. Cine mă place bine, cine nu… la fel de bine. Mi- a luat 40 de ani să ajung la maturitatea asta, dar bine că a venit!
În trecut, mă consumam mult pentru nimicuri, căutam să fiu pe placul tuturor, să las mult de la mine. A fost suficient. Dan Cruceru, la 40, se va prețui pe el!
Apoi, vreau să am mai multă grijă de mine, din punct de vedere fizic. Am urât sala de forță toată viața mea. Am făcut mult sport încă de mic, dar nu mi-a plăcut să trag de fiare. Am preferat mereu să fac ceva cu creierul și nu cu mușchii.
Dar simt că am nevoie acum și de partea asta.
Din cauza pandemiei, începusem să devin foarte static. Casă, birou, birou, casă. 0 mișcare, 0 transpirație. Și ghici ce? Efectele au apărut imediat, greutatea începuse să o ia din loc. Nu mă făcusem obez, dar eram pufos bine. Am norocul înălțimii, kilogramele în plus nu se văd prea repede, dar, surprinzător, nu mai găseam nicio cămașă fără burtă. Ale naibii cămăși!
Stop! Și de la capăt! Iată un plan serios, cu o schimbare majoră! E greu, consumator de multă energie, e nevoie de seriozitate, de programare și de strictețe! E fix ceea ce îmi trebuie!
Și m-am pus pe treabă. Repet, e foarte greu ce fac eu acum, tentațiile sunt multe și abandonul e foarte ușor. Dar, rezultatele sunt excepționale deja.
Fac sport intens, combinat cu dietă strictă de 6 săptămâni. Am slăbit mai bine de șase kilograme și continuu să dau jos. Antrenamente de trei ori pe săptămână, cu antrenor personal. Nu joacă, nu dus la sala de sport ca în vacanță. Muncă serioasă, până la trei ore per antrenament. Mult sport, foarte greu de ținut ritmul, dar rezultate rapide.
Și alimentație strictă. Cu mici excepții, când am plecat câteva zile la munte, m-am ținut de dietă. Nu mă înfometez, dar mănânc totul gramat. Trei mese pe zi, două gustări, 0 alcool, 0 mâncăruri și băuturi nesănătoase. Fix 2000 de kcal pe zi.
Cele două ingrediente combinate cu voința puternică pe care o am dau rezultate. Și sunt foarte încântat, deja m-am transformat puternic atât mental, cât și fizic.
Sunt foarte bine acum și sunt foarte mândru de mine!
Iar, în iunie, vă trimit poze cu mine, cu cămașa descheiată, pe barcă, în Mikonos. Cu aceeași soție! Pentru că așa am ales. Să mă schimb pe mine, nu pe ea!