Copiii își doresc jucării. Est absolut normal. Vrei nu vrei, văd reclame, văd jucării peste tot, în magazine, în parc, la alți prieteni. Și cer. Și e normal să ceară. Sunt doar copii.

Dar noi suntem părinții lor și trebuie să fim responsabili. A-i cumpăra copilului tot ce cere este la fel de periculos ca a nu-i cumpăra niciodată.

Prima variantă elimină orice limită, iar asta nu e deloc responsabilitate. A nu-i pune copilului limite înseamnă a nu-i fi părinte. Trebuie să învețe că sacul are fund și că trebuie să merite jucăria dorită.

Dacă nu îi cumperi nimic, ajungi să-l frustrezi foarte tare. Formularea “N-avem bani!” este neavenită. Copilul nu știe ce sunt banii, câți ar trebui să avem ca să-i cumpărăm ce-și dorește.

Calea de mijloc este cea mai bună. Echilibrul. Dar cum ajungi la acesta? Aici e nevoie de mult tact, răbdare, inteligență și dragoste.

Ce funcționează la noi? Iată regulile Taticool pe care le-am implementat cu greu pentru că Dan- Christian este înnebunit după orice jucărie.

1. Explică-i copilului costul real al lucrurilor.

În funcție de vârstă, există mai multe modalități. Dacă e mic, îi faci comparația cu fructele preferate. Această jucărie costă cât 10 portocale. Ce vrei să alegem? Nu le putem cumpăra pe toate.

Sau transformi banii în timp petrecut la serviciu. Pentru această jucărie, tati trebuie să stea la serviciu cu o oră în plus. Nu era în bugetul nostru, așa că trebuie să muncesc mai mult. Ești sigur că ți-o dorești atât de mult? Te vei putea juca cu ea, dar eu nu voi putea fi lângă tine. Această comparație e utilă la toate vârstele.

Dacă deja e mai mare, atunci trebuie să cotizeze cu partea lui sau să îndeplinească o sarcină ca să o obțină. Și veți vedea că, dacă trebuie să plătească jumătate din jucărie, de multe ori i se va părea prea scumpă. Aici pot apărea discuții ample despre educație financiară.

2. Dacă intri cu copilul în magazin, te duci direct la standul de jucării.

Nu mergeți cu copilul obosit sau prost dispus la cumpărături. Evitați acest lucru pe cât posibil. La fel dacă chiar nu vreți să-i cumpărați nimic.

Dacă totuși mergeți, aplicați regula o singură jucărie. Mergeți direct la standul de jucării, lăsați-l să-și aleagă două, trei și îi spuneți de la început că, la casa de marcat, trebuie să aleagă una singură. Îi repetați periodic această regulă pe durata cumpărăturilor.

3. În parc, e obligatoriu să ai jucării.

S-ar putea să-și dorească să facă schimb sau nu. Dar dacă nu are ce oferi, sigur nu va primi nimic și se va frustra maxim. Nu e în regulă să ia jucăriile altor copii dacă ei nu vor să i le împrumute. Nu e nici în regulă să insiști tu să le dea pe ale lui, dacă celălalt copil nu are ce să-i ofere. Sunt ale lui, iar copiii au simțul proprietății

4. Fă o listă cu jucăriile dorite și pentru prieteni.

Dacă apar solicitări care sar din buget sau, pur și simplu, merită amânate, le punem pe lista pentru momente speciale. O super motocicletă o aduce doar Moș Crăciun. El are un buget atât de mare.

Altele sunt aduse de prieteni și rude cu diferite ocazii. Vor fi și prietenii foarte bucuroși să știe clar ce trebuie să cumpere pentru că astfel vor fi evitate dublurile sau situațiile în care copilul să nu fie deloc impresionat de cadou.

5. Exersarea răbdării. Amână cât poți de mult achiziția.

DCC are deja patru ani, poți să te înțelegi cu el. Copilul trebuie să simta că muncește ca să obțină o jucărie pe care o dorește.

Așa că noi am introdus lista de steluțe. Se foloseste și la grădiniță, nu sunt neaparat fanul ei, dar funcționează. Copilul nostru nu mai cere necontrolat jucării, ci caută să obțină steluțe.

Cumva reușim să amânăm momentul achiziției. Nu mai este o jucărie pe zi, ci una pe săptămână sau chiar mai mult. Când obține 10 steluțe.

Îl învățăm practic răbdarea, îi exersăm răbdarea.

6. Jucării second-hand. Acceptăm și dăm uneori mai departe.

Noi acceptăm jucării folosite! Pe cuvânt. Dacă sunt în stare bună, să vină la noi! La rândul nostru, dăm din ele. Uneori. Cu greu, dar mai și reușim.

Trebuie să iasă din sfera lui de interes. De exemplu, cu un centru de activități de bebeluși nu se mai joacă. Dar sigur nu va vrea să dea o mașinuță.

7. Îi dai jucării pe rând, dacă poți să pitești dintre cele pe care le primește.

Copiii se plictisesc repede. Așa că, dacă apuci să mai pitești din ele, va simți că primește ceva nou periodic. Chiar și din cele mai vechi, pe care aparent nu le mai folosește, dar de care se va bucura foarte mult când le va redescoperi.

8. Nu te aștepta să-și dorească să împartă pur și simplu.

Belea mare la acest capitol. Copiii nu sunt generoși din naștere. Generozitatea se învață în timp, pas cu pas și cu răbdare. Copiii, mai ales când sunt mici, sunt egoiști. Pe bune, hai să fim sinceri. Nu există copil pe lumea asta care să vrea să-i dea unui alt copil, din prima, jucăria lui preferată. Nici măcar pentru câteva clipe! Nu mai vorbim despre a i-o da de tot, de a i-o dona.

Copiii prind noţiunea de a împărți, o înțeleg și o digeră complet abia în jurul vârstei de 6 ani.

1. Copiii trebuie să aibă simţul proprietăţii.
2. Copiii trebuie să știe să împartă, trebuie să o facă, doar dacă simt și doar atunci când sunt pregătiți.
3. Dacă își dă jucăriile altor copii, nu trebuie să o facă constrâns, nu trebuie să simtă nicio clipă că el nu e la fel de importat ca și ceilalți copii și nu trebuie să se simtă inferior.
4. Învață-l să ajute mai departe la copii mai puțin norocoși.

E bine ca la un număr de jucării cumpărate, una să fie donată. Asta este varianta ideală, pe care o poți implementa după ani de discuții și răbdare.

Trebuie să-i creezi copilului imaginile situației în care se află copiii pe care vrem să-i ajutăm. Că ei nu au o bicicletă, că nu au ghetuțe, că nu au nici măcar o carte de colorat.

Recomand acțiunile de caritate, recomand implicarea copiilor în astfel de activități, în vizite la centre familiale.

10. Joacă-te. Creați jocuri. 

Cele mai frumoase momente nu au nimic în comun cu lucrurile scumpe. M-am jucat minute în șir cu copiii mei cu o pungă de 1 leu. Îi căram prin casă. Sau, dacă are doi super- eroi miniatură, iar eu îl iau pe unul, jocul este fabulos.

Și, peste ani, cu adevărat doar asta vor ține minte